A posti este poruncă divină. Însă este necesară prezentarea unor perspective asupra felului cum este înțeleasă și experimentată perioada de post. Este foarte cunoscut și faptul că postul creștin urmărește o armonizare a trupului cu sufletul. Și că privațiunile din timpul postului nu reprezintă  negarea vieții trupești, ci o atenție mai mare la cele duhovnicești, potrivit cuvântului Mântuitorului care zice „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). În continuarea versetului de mai sus, Mântuitorul subliniază necesitatea grijii față de cele duhovnicești: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6, 34). Așadar, accentul cade pe o ierarhizare obiectivă a vieții, prioritară fiind grija față de mântuire. Postul creștin organizează viață omului, plecând de la prioritățile sufletești, iar aspectele materiale ale vieții sunt așezate pe plan secund.

Astfel, putem observa o dimensiune exterioară a postului, dublată de discreție, așa cum recomandă Mântuitorul Hristos: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-18).

Dimnesiunea exterioară a postului este parte a primei trepte a îndumnezeirii omului, și anume purificarea de patimi. Postul, ca stare de nepătimire, își aduce aportul consistent pentru a ajunge la a doua treaptă a îndumnezeirii - iluminarea. De altfel, Sfântul Apostol Pavel subliniază necesitatea unei atenții mărite față de ceea ce este bineplăcut Domnului: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12, 2). Acest aspect al dimensiunii exterioare a postului este explicat mai pe larg în Epistola către Efeseni, cap. 5, v. 1-20.

Dimensiunea interioară a postului, expresia stării de desăvârșire a omului este exprimată în gândirea Sfântul Apostol Pavel prin scopul suprem al existenței umane: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2, 20). Identificarea cu Hristos este, așadar, scopul postului creștin. Ceea ce nu înseamnă anularea ființei umane, ci trezirea la o nouă viață, singura care garantează nașterea în Împărăția lui Dumnezeu.

La o primă vedere cele două dimensiuni par a fi contrare, deşi ele sunt într-o falsă antiteză. Dimensiunea exterioară reflectă dincolo de mimetism adevărata stare interioară. Şi dincolo de o recunoaştere omenească, ceea ce se trăieşte stă în strânsă legătură cu ceea ce ştie Dumnezeu despre noi.

Aşadar, dimensiunea interioară e o surpriză! E o chemare tainică la care răspundem fiecare. Şi al cărei răspuns vă invit să îl descoperim împreună!