Frânturi din viața unei tinere familii de români ortodocși din Strasbourg

12 Mai 2015 Maria Burlă Reportaj
 

„Faptul că te poți spovedi și împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului fiind departe de țara ta  e minunat. Contează mult să existe Biserica și în străinătate. Știi, simți nevoia să mergi, să te închini, să te spovedești, să te împaci cu tine și cu Dumnezeu, să simți că perioada cât ai stat departe de țară nu ai fost doar rob banului”.

E duminică dimineața. Razele soarelui încălzesc cele câteva păsărele ce cântă nespus de duios la geamul unde micuții Petru și Ecaterina dorm împreună cu mama lor. Ne aflăm în Vendenheim, la câțiva kilometri de Strasbourg, capitala regiunii franceze Alsacia, la o tânără familie venită aici tocmai din Bucovina.

Petru, la fel ca și sora lui, s-a născut în Franța, și a primit, cu câteva săptămâni în urmă, veșmântul Botezului și îngerașul păzitor. Așa aveam să-l cunosc pe Părintele Vasile Iorgulescu, cel care se îngrijește de sufletele românilor din Strasbourg și întreaga regiune a Alsaciei. Ne-a primit cu brațele deschise, așa cum un tată își așteaptă copiii acasă, chemându-ne pe fiecare pe nume.

„Contează mult să existe Biserica și în străinătate”

„Pentru noi e o mare bucurie faptul că aici, în Strasbourg, există o biserică ortodoxă a românilor. Ori de câte ori îi pășim pragul, simțim că suntem acasă. Și acasă te simți cel mai bine, fiindcă acolo sunt persoanele dragi ție. Așa se întâmplă și aici: participi la sfintele slujbe, întâlnești oameni pe care îi simți aproape, care vorbesc aceeași limbă cu tine, care au aceeași credință, aceeași cultură, care zâmbesc «românește». Faptul că te poți spovedi și împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului fiind departe de țara ta  e minunat. Contează mult să existe Biserica și în străinătate. Știi, simți nevoia să mergi, să te închini, să te spovedești, să te împaci cu tine și cu Dumnezeu, să simți că perioada cât ai stat departe de țară nu ai fost doar rob banului”, spune Maria, mama copiilor.

Maria este întotdeauna acolo, la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu e în biserică

În zilele de sărbătoare, când nu reușește să ajungă la biserică fiindcă soțul ei, Iustin, e plecat la muncă și ea rămâne să se îngrijească de cei doi copilași – Ecaterina, de un an și trei luni și Petru, de aproape două luni  Maria deschide internetul și ascultă cu multă evlavie Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Putna sau de la Patriarhie, îngenunchind și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și pe ea, și pe copii, la momentul cuvenit. Poate că mai sunt oameni care obișnuiesc să asculte slujba la radio, dar în cazul ei, nu e doar ascultare; e participare. E atâta delicatețe și concentrare în gesturile sale... Cu sufletul este întotdeauna acolo, la Sfânta Liturghie, chiar și nefiind într-o biserică. Iar mângâierea ce-o primește o împarte cu toți, ajungându-i încă și până ce va merge din nou cu proprii copii la împărtășit, în biserica românilor din Strasbourg.

De la același autor

Ultimele din categorie