Mănăstirea Mălineşti, mărturie a unei istorii zbuciumate

“Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos a neamului nostru, Mănăstirea Mălineşti stă de secole de strajă în mijlocul codrului ce o înconjoară pe trei laturi, ca o mărturie a credinţei noastre stramoşeşti şi a istoriei neamului. Va dăinui peste veacuri, întreţinând vie făclia spiritualităţii ortodoxe româneşti” - consemnare a Lilianei Moga, una dintre fiicele duhovniceşti ale aşezământului monahal.

Mănăstirea Mălineşti, una dintre cele mai vechi aşezări monahale din judeţul Vaslui şi singura din Episcopia Huşilor închinată Acoperământului Maicii Domnului, se află aşezată într-un loc pitoresc, în codrii ce despart comunele Gârceni şi Băceşti, în locul numit popular „Dealul Schitului“. Documentele istorice consemnează şi un sat cu numele Malineşti, care astăzi nu mai există.

După cum rezultă din însemnarea făcută pe un Penticostar tipărit la Iaşi, aşezământul monahal a fost ctitorit în anul 1762, de ieromonahul Nicodim Hudici din Gârceni, iar pe locul acestei biserici s-a reconstruit, apoi, în 1826, actuala bisericuţă din lemn a mănăstirii. Inscripţia amplasată deasupra intrării arată că biserica veche a fost construită la 30 aprilie 1826, de către meşterii Teodor şi Gheorghe, din lemn de stejar. Alături de biserică, la sud de absida laterală, se păstrează şi astăzi piciorul de piatră de la sfânta masă a unei biserici şi mai vechi, despre care tradiţia spune ca datează de pe timpul lui Bogdan, tatăl voievodului Ştefan cel Mare.

"Localitatea îi minunată! Nădejdea în Dumnezeu şi concursul domnului şi doamnei Prezan"

După reconstruirea bisericii schitului pe locul unde se află şi astăzi, aşezământul, ce număra 18 vieţuitori, a avut o viaţă prosperă. În urma secularizării averilor mănăstireşti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, schitul Mălineşti devine biserică de mir şi, cu timpul, ajunge o ruină. A rămas într-o stare de pustiire timp de aproape 70 ani, până în vremea păstoririi episcopului Iacov Antonovici, cel care, în urma unei vizite făcute aici, consemna: "În ziua de 27 octombrie 1928, am fost cu Părintele Econom Constantin Ulea, Protoiereul Jud. Vaslui, circumscripţia I, de am văzut pentru întâiaşi dată fostul schit Mălineşti, unde mi-am pus în gând de a aşeza maici de la mănăstirea Adam. Dar pentru acesta trebuieşte multă muncă şi bani. Localitatea îi minunată! Nădejdea în Dumnezeu şi concursul domnului şi doamnei Prezan’’.

Întradevăr, aşezământul monahal revine la viaţă cu ajutorul financiar şi implicarea mareşalului Constantin Prezan şi al soţiei sale Olga, care îşi stabilise reşedinţa într-un sat din apropiere, Schinetea, unde avea să şi fie înmormântat, 15 ani mai târziu, mareşalul. După renovarea bisericii şi chiliilor, Mălineştiul devine schit de călugăriţe şi cunoaşte din nou, însă nu pentru multă vreme, o perioadă de înflorire.

În anul 1956, se începe constrirea unei bisericii noi, dar care nu mai avea să fie terminată deoarece, în anul 1959, ca urmare a decretului 410 al regimului comunist, schitul Mălineşti a fost desfiinţat, iar bunurile care îi aparţineau împărţite. Biserica nouă, ce fusese ridicată până la acoperiş, a fost abandonată, iar în anul 1964 a fost demontată, bucată cu bucată.

Urmeză încă 25 de ani de pustiire la Mălineşti, până în 1990, când viaţa călugărească se reînfiripă, prin venirea aici a unui grup de monahi. Patru ani mai târziu, preasfinţitul Eftimie, episcopul de atunci al Romanului şi Huşilor, încredinţează lucrările de refacere a aşezării monahale ieromonahului Filip Mercaş, actualul stareţ al Mănăstirii Mălineşti.

„În anul 1995, vrednicul de pomenire episcop Ioachim Mareş a sfinţit locul pentru ridicarea paraclisului mănăstirii şi a noului corp de chilii, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. În anul 2004, s-a finalizat pictura paraclisului, iar în anul 2005, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, a sfinţit trapeza şi chiliile mănăstirii. În anii următori, cu binecuvântarea şi sprijinul Preasfinţiei Sale, activitatea spirituală şi lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a sfântului lăcaş au continuat a se desfăşura în condiţii foarte bune", spune protos. Filip Mercaş.

În prezent, obştea aşezării monahale este formată din cinci vieţuitori, iar programul liturgic din fiecare zi cuprinde Cele şapte Laude şi Sfânta Liturghie. Ansamblul monahal este format din vechea biserică de lemn "Sf. Voievozi", monument istoric, din biserica nouă, cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului şi Sfânta Cuvioasă Parascheva - o construcţie mare şi impunătoare, ce cuprinde ansamblul de chilii şi trapeza -, apoi un paraclis de vară, o clopotniţă din lemn şi o vastă curte interioară.

Odorul cel mai de preţ al mănăstirii

Mănăstirea Mălinesti este una dintre cele mai cunoscute din eparhia Huşilor şi datorită icoanei Maicii Domnului, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Icoana de la Mălineşti, la fel ca şi cele de la Mănăstirea Bujoreni sau Mănăstirea Floreşti, atrage, an de an, un număr impresionant de pelerini, dornici să găsească sprijin în puterea divină. Numită şi "Tânguirea Maicii Domnului", icoana de la Mălineşti, spre deosebire de alte reprezentări, o înfăţişează pe Fecioara Maria ţinând-L în palmă şi privindu-L îndurerată pe Mântuitorul Iisus Hristos, răstignit pe cruce.

Citește alte articole despre: Episcopia Huşilor, Mănăstirea Mălineşti

De la același autor

Ultimele din categorie