Cuviosul Filotheu ctitorul – 24 ianuarie

Sfântul Filotheu, fidel numelui purtat, adică „iubitorul de Dumnezeu", a fost cel dintâi ctitor al mănăstirii Filothéou. Ca părinte, el a lăsat drept mângâiere, sfânta sa icoană, în locul moaştelor sale. Icoana, ca o comoară sfinţită, este venerată de către monahii de la Filothéou.

Sfântul Filotheu, fidel numelui purtat, adică „iubitorul de Dumnezeu", a fost cel dintâi ctitor al mănăstirii Filothéou. El a renunţat la lume, după porunca Domnului, şi la toate cele din lume, luându-şi crucea pe umerii săi [1]. S-a dus la Sfântul Munte şi a pornit să săvârşească multe osteneli şi nevoinţe ascetice. Vieţuia singur ca monah precum o pasăre singuratică pe acoperiş (Ps. 101: 7), în pustiile Athosului. Pe timpul nopţilor el priveghea în peşteri „ca bufniţa din dărâmături”. În acest chip a vieţuit el. La început s-a luptat cu duhurile necurate. Şi-a ţinut în frâu patimile sălbatice ale sufletului, aşa încât să poată ajunge un vas curat al Preasfântului Duh.

Mai apoi, după dumnezeiasca iconomie, s-a întâlnit cu alţi nevoitori şi a înălţat această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. Unul dintre ctitorii mănăstirii a fost Sfântul Sava de la Hilandar. Atunci când Filotheu şi-a cheltuit toată agoniseala, lăsând mănăstirea doar pe jumătate construită, s-a dus la Sfântul Sava care a venit la mănăstirea Filoteu, aducându-i îmbunătăţiri. Întrucât Sfântul Sava a donat suficiente fonduri mănăstirii, aceasta a putut fi terminată la timpul cuvenit [2].

După moartea sa, sfintele moaşte ale Sfântului Filotheu au fost tăinuite, ca multe altele, din pricina numeroaselor incursiuni ale altor popoare împotriva neamului creştinesc. Cu toate acestea, mănăstirea n-a fost lipsită de prezenţa sa. Ca părinte, el a lăsat drept mângâiere, sfânta sa icoană, în locul moaştelor sale. Icoana, ca o comoară sfinţită, este venerată de către monahii de la Filothéou. [3]

(Vieţile celor care au zidit mănăstirile athonite, Editura Doxologia, Iaşi, 2010, pp. 222-223)

[1]Matei 16: 23; Marcu 10:21; Luca 9, 23.

[2]Sfântul Nicolae Velimirovici, Viaţa Sf. Sava, pp. 37-38. Totuşi, Pan. C. Hristou (Athos. Sf. Munte: Istorie, Viaţă, Comori, trad. de W.J. Lillie, Tesalonic, Grecia: Kryromanos Publishers, 1990, pp. 82-83) susţine faptul că, din documentele existente, se poate deduce faptul că mănăstirea a fost înălţată cu mulţi ani înainte de 1015, de către cuviosul Filotheu. După tradiţie, înălţarea mănăstirii este atribuită cooperării dintre Filotheu şi asceţii Arsenie şi Dionisie, contemporani cu Sfântul Atanasie de la Marea Lavră († c. 1004) în timpul ultimilor ani de activitate ai vieţii sale. Discrepanţa evidentă ne arată o diferenţă de aproape 200 de ani, întrucât Sfântul Sava s-a mutat la Domnul în 1236. Nu ştim dacă Hristou a greşit datarea ctitoririi mănăstirii sau dacă episcopul Nicolae face referiri la un sfânt părinte pe numele său Filotheu, de la sfânta mănăstire Filothéou. Ceea ce este sigur, e faptul că Sfântul Sava, pe lângă multe alte realizări, este socotit ctitor al mănăstirii Filothéou (Dimitri Obolensky, Şase portrete bizantine, NY, Oxford University Press, 1988, p. 133, n. 67).

[3]Viaţa Sfântului Filotheu, intitulată Sf. mănăstire Filoteu a fost tradusă din limba greacă, loc. cit.

Ultimele din categorie