Schitul „Sfântul Dimitrie” (al Mănăstirii Vatoped) – Athos

Schitul idiortimic Sfântul Dimitrie se află într-o zonă împădurită, la sud-vest de Mănăstirea Vatoped şi la o distanţă de o jumătate de oră de mers pe jos de la aceasta.

Schitul Sfântului Dimitrie a fost construit pe locul unei vechi aşezări monahale, numită „a lui Arămarului” (Χαλκἐως) – secolul al X-lea – afierosită Sfântului Dimitrie.

Sfântul Dimitrie – ctitor şi ocrotitor

Potrivit tradiţiei, Sfântul Dimitrie a zidit aici o biserică în cinstea Maicii Domnului, iar după mucenicia sa (306), biserica a fost afierosită în cinstea lui. Ea este una din cele trei biserici. Celelalte două sunt Katholikonul Mănăstirii Constamonitu şi Paraclisul „Sfântul Ioan Botezătorul” al Mănăstirii Iviron, care sunt cele mai vechi din Sfântul Munte. O altă tradiţie spune că această biserică a fost zidită de rudele Sfântului Dimitrie după mucenicia sa.

Istoricul Schitului

Prima atestare documentară a schitului provine dintr-un document din anul 1628. Se menţionează că schitul a fost ridicat de câţiva monahi vatopedini şi de mitropolitul Artei şi Navpaktului, Neofit. În acelaşi document se vorbeşte şi de batista făcătoare de minuni a Sfântului Dimitrie, care era păstrată în Schit, fiind dar al conducătorului Tesalonicului, Andronic Paleologul.

Aşezământul monahal a început să se dezvolte încet şi a fost recunoscut ca schit în secolul al XVIII-lea.

Primul tipic al schitului datează de la 1729, iar în anul 1752 a fost alcătuit un regulament, având ca bază pe cel al Schitului Sfânta Ana.

Ansamblul clădirilor

Schitul este alcătuit din biserica principală (Kiriakon), trapeză, arhondaric şi aproximativ 25 de chilii şi colibe răspândite pe o suprafaţă întinsă, cele mai multe fiind părăsite în prezent.

Kiriakonul Schitului, ce aparţine epocii bizantine, a fost construit în secolului al XII-lea şi este închinată Sfântului Dimitrie. În secolul al XVIII-lea a fost restaurat şi împodobit cu frescă în anul 1755.

Deasupra intrării în biserică este pictată Preasfânta Născătoare de Dumnezeu între Sfântul Dimitrie şi Sfântul Grigorie Palama. Se pare că Sfântul Grigorie a fost pictat aici din două motive. Mai întâi, pentru că el este numărat între Sfinţii vatopedini şi apoi pentru că el, asemenea Sfântului Dimitrie, este considerat ocrotitor al Tesalonicului.

În bibliotecă se păstrează o colecţie remarcabilă de manuscrise şi documente, care în prezent a fost mutată spre păstrare în arhiva Mănăstirii Vatoped.

Prezenţă românească

La începutul secolului trecut, aici vieţuiau şi câţiva monahi români. Astfel, la Coliba „Adormirea Maicii Domnului” vieţuiau 3 părinţi, la coliba „Sfânta Muceniţă Marina”, alţi 3 nevoitori, iar la chilia „Izvorul Tămăduirii” trăiau 2 monahi români.

În luna octombrie 2012, în clopotniţa bisericii „Sfântul Dumitru” din Constanţa a fost descoperită o raclă ce adăposteşte părticele cu zece Sfinte Moaşte. Racla cu sfintele moaşte este însoţită de documentul în limba greacă, emis de către donator – stareţul Schitului Vatopedin „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, care autentifică originalitatea acestora. Data la care a fost făcută donaţia către biserica românească este 18 aprilie 1936.

Din spusele părintelui Ilie Petre, parohul bisericii „Sfântul Dumitru”, racla cu Sfintele Moaşte a fost, cel mai probabil, ascunsă în clopotniţa bisericii în anii `60 pentru a le proteja faţă de autorităţile comuniste.

Din documentul de autenticitate reiese că racla conţine părţi din moaştele Sfântului Constantin cel Mare, ale Cuviosului Iacov Iviritul, ale Apostolului Filimon, ale Sfântului Nou Mucenic Teodor, ale Sfântului Modest, ale Sfintei Varvara, ale Sfinţilor fără de arginţi, ale Sfântului Trifon, ale Sfintei Teoctista şi ale unui sfânt anonim.

De la același autor

Ultimele din categorie