În limba ebraică Magdala se pronunţă Mig­dal, iar în arabă El Mazdal. În Noul Testament nu este menţionată, chiar dacă se pare că şi-a luat denumirea de la Maria Magdalena (Marcu 27, 55-56; 15, 40-41; Luca 23, 43; Ioan 19, 25). Magdala este identificată cu satul Dal­manuta menţionat de Evanghelistul Marcu (8, 10). În acest sat a mers Hristos după cea de-a doua minune a înmulţirii pâinilor şi peştilor.

Sursele istorice din primele secole menţio­nează Magdala sub denumirea de Tarihea. Într-adevăr, în timpul lui Hristos, satul era vestit pentru peştii săi conservaţi, de unde şi de­ numirea de Tarihea. Săpăturile arheologice realizate în zonă au scos la iveală ruinele unei vechi sinagogi şi ale unei mănăstiri bizantine. Monahul Epifanie, care a trecut pe aici în se­colul al IX-lea, a observat pe locul casei Mariei Magdalena o biserică.

(Locurile Sfinte, Fundaţia Centrul Cultural Elen, p. 96)