31 Ianuarie 1976

Starea lui O. şi P. [doi convertiţi cunoscuţi mie şi părintelui Serafim] e o stare de prelest [înşelare] numită de Sfinţii Părinţi „închipuire” sau „părere de sine”, atunci când se împleteşte o plasă de idei lipsită de vreo legătură reală cu realitatea, motiv pentru care, când se manifestă, par foarte „aiurea”. În acest caz, o persoană se comportă conform cu patimile sale, crezând că este logică, adică în acord cu sistemul de idei pe care şi l-a împletit. De obicei diavolul se foloseşte de o idee mai neînsemnată pentru a ne prinde în cursă, ştiind că ne poate prinde apoi în ceva de care ne-am legat afectiv; şi acea „prindere” este suficientă pentru a ne determina să ţesem toată plasa păianjenului, care ne va prinde cu totul aruncându-ne în înşelare. Cel mai probabil e că scrisorile lui O. din ultima vreme au venit după lungi frământări şi conversaţii cu el însuşi. Scrisorile nu exprimă vreo realitate anume, ci trepte diferite ale conversaţiilor cu sine însuşi, cel din plasa păianjenului. Am văzut aici nenumărate exemple [cu unii candidaţi la viaţa monahală], care arată cu prisosinţă dificilul fenomen al convertirii. Răspunsul pare să fie numai unul: viaţa duhovnicească conştientă conformă cu învăţătura patristică. Numai acolo poate fi găsit adevăratul mod de gândire, care risipeşte toate „opiniile” noastre. I-am cerut Vlădicăi Averchie să scrie un articol pe această temă.

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, p. 222)