Astăzi lucrul cel mai de nevoie este ca oamenii să afle un duhovnic, să se spovedească, să aibă încredere în el și să se sfătuiască cu el. Dacă au duhovnic și își fac un program de rugăciune, dacă fac puțină lectură duhovnicească și merg la biserică și se împărtășesc, atunci nu au de ce să se teamă în această viață.

Sufletul trebuie supravegheat de duhovnic ca să nu greșească drumul. În nevoința duhovnicească poate ajuta, de pildă, și studiul duhovnicesc, dar dacă cineva nu are povățuitor duhovnicesc, își poate da propriile tâlcuiri la cele pe care le citește și astfel să se înșele. Vezi că și atunci când cineva merge undeva cu mașina, poate consulta harta, dar mai bine oprește și întreabă, ca să nu o ia pe un drum greșit. Să presupunem că pornește din Atena spre Florina. Are hartă și o urmărește, dar întreabă și la vreun chioșc dacă merge bine, dacă drumul este bun, pentru că la vreo intersecție există primejdia s-o ia pe alt drum și să ajungă în Kavala sau să cadă în vreo prăpastie și să se primejduiască de moarte. Desigur, se mai poate ca cineva, chiar dacă întreabă, să nu apuce pe drumul de care i se spune și să ajungă în cele din urmă altundeva, sau să nu ia aminte la punctele primejdioase și să pățească ceva rău. Însă cel ce îi arată drumul și, în același timp, îi spune: „Ia aminte, la punctul cutare este o curbă primejdioasă, dincolo este o prăpastie...”, unul ca acesta își va lua plata sa.

Vreau să spun că la fel trebuie să se facă și în viața duhovnicească. Este absolut necesar ca orice credincios să aibă duhovnic, care îl va povățui cu sfaturile lui și îl va ajuta prin Taina Mărturisirii. Numai așa poate trăi o viață duhovnicească ortodoxă și poate fi sigur că se află pe drumul cel bun.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. III. Nevoința duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 269-270)