Odată cu venirea sturzeștilor la moșia de la Miclăușeni, viața de aici va înrădăcina spiritualitatea ortodoxă și cultura, acestea fiind vădite din faptele ce le-au rodit. Întorcându-ne pe firul istoriei, în anul 1831, aflăm că fiul cel mic al lui Dimitrie Sturza, Alecu va prelua treburile moșiei Miclăușeni. Amintim că Dimitrie este ctitorul actualei biserici de zid a Mănăstirii Miclăușeni și cel care a dăruit acestei biserici toate cele necesare pentru desfășurarea sfintelor slujbe.

Alecu se va căsători cu Ecaterina (Catinca), fiica excentricului logofăt Costache Sturza de la Ruginoasa, cu care avut șase copii: Dimitrie, Elenco, Zoița, Matei, George și Ruxandra. Cu excepția primului băiat, toți ceilalți copii sunt îngropați alături de părinții lor, în cimitirul boieresc de lângă biserica Mănăstirii Miclăușeni. Cu doi ani înainte de moartea sa, soția răposatului Alecu, Ecaterina și-a împărțit averea între copii, moșia de la Miclăușeni revenindu-i lui George, cel care avea să fie tatăl ctitorei mănăstirii de maici de la Miclăușeni.

Ecaterina, ultima descendentă a boierilor sturzești de la Miclăușeni

George s-a căsătorit cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica și s-au instalat la moșie, pentru a duce viață de castelani. Cei doi construiesc actualul castel de la Miclăușeni, căruia îi vor da o înfățișare romantică. Ei ridică, de asemenea, cele trei turnuri de strajă în dreptul porților domeniului și manejul. Ecaterina va fi singurul lor copil, prin care se va încheia și ramura miclăușeană a familiei.

Ecaterina se va căsători în 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar va rămâne văduvă în 1918, fără a avea copii. Din acel an, care anunța apusul Primului Război Mondial, Miclăușenii se aflau sub stăpânirea Mariei Sturza și a fiicei sale, Ecaterina.

Tradiția de trei secole a unei alese vieți spirituale la Miclăușeni

Cele două femei de viță nobilă își manifestă aristocrația prin exemplare acte de generozitate. Ele deschid la castel un spital pentru răniții din timpul Primului Război Mondial, înființează un liceu de fete în Roman și întrețin patru copii orfani, care vor studia la Școala Normală din Piatra Neamț și la Facultatea de Teologie din Cernăuți.

Toate aceste fapte culminează cu actul din 1947, prin care Ecaterina (mama sa murise încă din 1937) donează moșia Episcopiei Romanului, în scopul înființării unei mănăstiri de maici. Astfel se încheie stăpânirea Sturzeștilor asupra Miclăușenilor, stăpânire care a durat aproape trei secole și a format aici tradiția unei alese vieți spirituale și a unei pricepute organizări administrative.