În mările cele adevărate sunt anumite locuri în care putem întâmpina felurite primejdii… Tot așa este și cu viața noastră. Marea care ni se înfățișează cea dintâi, este aceea a copilăriei, mult zbuciumată, prin lipsa de înțelepciune și prin nestatornicia vârstei. De aceea, copiilor le sunt rânduiți îndrumători și profesori, pentru ca educația lor să facă față nedesăvârșirii copilărești care e firească.

Ieșind din copilărie intrăm în marea adolescenței, în care vânturile bat încă și mai tare. La vârsta aceasta cu greu se poate îndrepta cineva. Și atunci când vânturile sunt mai tari, când pilotul este fără putere, iar altcineva nu se mai găsește care să dea îndrumare, lesne putem cugeta la ce dezlănțuire ajunge furtuna.

După acest răstimp de viață, se arată vârsta coaptă, căreia îi vine sarcina unei gospodăriri: te însori, îți faci un cămin și îți crești copiii.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002, p. 14)