Părintele Nectarie s-a născut în 1930, din părinţi evlavioşi – al șaisprezecelea din cei șaptesprezece copii ai familiei.

A plecat de acasă la 15 ani, cu singura dorință de a ajunge să poarte rasa preoțească. Își câștiga existența ca frizer în portul Pireului, când a decis să viziteze, împreună cu alţi închinători, Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina.

Deși știa că e cunoscută drept Mănăstirea Sfântului Nectarie, tânărul Vitalis era încă neîncrezător în puterea părintelui Nectarie, care nu fusese canonizat încă. „M-am dus cu nepăsare să mă închin la mormânt și am zis înlăuntrul meu: Dacă chiar ești sfânt, arată-mi un semn! Mi-am lipit urechea de placa mormântului și mi s-a părut că aud înăuntru niște pași. Am fost uimit. Atunci am zis înlăuntrul meu: Foarte bine, mi-ai dat un semn! Prin urmare, ești aici! De vreme ce ești viu, înseamnă că ești și sfânt! O să ajung preot, așa cum vreau? Atunci am auzit din mormânt un glas care mi-a spus: Și preot vei ajunge, și numele meu o să-l primești! Seara, în somn, mi s-a arătat însuși sfântul și a început să-mi spună tot felul de lucruri. De atunci el a devenit Bunicuțul meu”.

În 1960 a fost hirotonit preot și a slujit într-o biserică din Pireu, Atena. Începând cu anul 1965, din cauza problemelor de sănătate, a ajuns să slujească în Kamariza. La îndemnul Sfântului Nectarie, părintele i-a ridicat Sfântului mai întâi un mic paraclis în cea mai frumoasă zonă a satului. Apoi a hotărât să construiască o nouă biserică mai mare, mai încăpătoare.

În 1980, după Sărbătoarea Nașterii Domnului, părintele Nectarie s-a simțit foarte rău și a mers la medic. Rezultatele analizelor au arătat un cancer avansat la plămâni și un verdict necruțător: două luni și jumătate de viață. Dar biserica Sfântului Nectarie nu putea fi gata în atât de puțin timp, ceea ce îl întrista pe părinte. De aceea, s-a rugat neîncetat Sfântului să-i dea timp și sănătate, pentru a-și încheia lucrarea.

Într-o zi, sub chipul unui călugăr în vârstă, cu o rasă ponosită, a venit însuși Sfântul Nectarie la biserica lui, spunându-i: „O, copilul meu, Nectarie, nu te mai supăra atât. Este doar o încercare. Te vei face bine și se va auzi aceasta în toată lumea!”.

Cu toate acestea, vindecarea nu a venit pe loc – ci au mai urmat două luni de mare durere. În ziua operației, Sfântul Nectarie i-a apărut din nou părintelui și i-a făcut aceeași încredințare. Atunci au dispărut și tumorile canceroase, fără a mai fi nevoie de intervenție chirurgicală.

În 2014, părintele Nectarie Vitalis a murit – și s-a întors din moarte la viață, în Săptămâna Mare, Sfânta și Marea Vineri. Medicii au confirmat decesul, dar sufletul părintelui s-a întors înapoi, după ce a „asistat” la discuția dintre Sfântul Nectarie: „A fost copilul meu. Mă iubește mult. Vă rog, trimiteți-l înapoi, pentru că are de lucru jos, pe pământ!” și Hristos: „Atunci, să meargă jos!”.

Din acel moment și până la adormirea sa, mii de credincioși au trecut pragul chiliei părintelui Nectarie – pentru a-i primi binecuvântarea și pentru a se întări în credință.

Nectarie Vitalis a trecut la Domnul în ziua de 8 februarie 2018 şi a fost prohodit vineri, 9 februarie. Din înregistrările video de la înmormântare se vede clar cum mâna Cuviosului se mișcă foarte ușor în semn de binecuvântare, ceea ce este neobișnuit pentru cei adormiți, care înțepenesc.