S-a născut la 22 februarie 1901, în comuna Suești, județul Vâlcea, în familia unor agricultori harnici și buni creștini. La botez a primit numele Ioan. După terminarea școlii primare, a studiat la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1915-1923), apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1925-1929). Începând cu anul 1923, a fost învățător în localitățile Olteanca și Băbeni (județul Vâlcea), până în 1930. Între 1924-1932, a slujit ca preot în Băbeni, iar din 1932 până în 1933, a funcționat ca director al Seminarului teologic și preot slujitor la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea. Din 1933 până în 1945, a fost preot paroh la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea.

Rămas văduv, la 30 iulie 1945, a fost ales Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul „Vasluianul”, iar între lunile august-septembrie 1947 a fost locțiitor al scaunului mitropolitan din Iași. La 19 noiembrie 1947 este ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 24 mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte (1977). A inițiat canonizarea mai multor sfinți români (28 februarie 1950) și generalizarea cultului sfinților cu moaște în România. A inițiat editarea unui nou Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române(1948) și a unor Regulamente bisericești cuprinse în volumul Legiuiri bisericești. A reorganizat învățământul teologic (2 institute universitare și 6 seminarii), a construit Așezământul „Sfânta Maria” de la Mănăstirea Techirghiol, înființând și Așezămintele de asistență socială la Mănăstirea Dealu și Mănăstirea Viforâta. De asemenea, a promovat relațiile ecumenice cu Bisericile Orientale, Bisericile Occidentale și Organizațiile creștine internaționale și a organizat parohiile din diaspora română. În timpul păstoririi sale, în România, au fost construite din temelie 302 biserici noi și au fost restaurate în jur de 2.300 biserici. A trecut la Domnul la 26 martie 1977, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii „Radu Vodă” din București.

Opera sa cuprinde pastorale, cuvântări și articole, care au fost antologizate în cele 12 volume ale seriei Apostolat Social (1948-1976). Colecția de texte ce-i poartă semnătura rămâne o mărturie vie a activității sale, în care sunt tratate probleme cu caracter pastoral-misionar, liturgic, omiletic, catehetic, ecumenic, puse la îndemâna preoților și credincioșilor.