Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Cleopa se numără printre cei șaptezeci de Apostoli. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cleopa în ziua de 30 octombrie.

Sfântului Cleopa i-a apărut Mântuitorul Iisus Hristos pe drumul spre Emmaus (Luca 24, 13-33) unde el mergea cu un alt ucenic, la câteva zile după Înviere. Menționarea Sfântului Cleopa de către evanghelistul Luca sugerează că acesta era binecunoscut cititorilor săi (Teofil și convertiții dintre neamuri).

Istoricul Eusebiu de Cezareea îl citează pe istoricul Hegesip, care scria, pe la anul 180 d.Hr., că a putut discuta cu mulți ani înainte cu strănepotul lui Iuda Apostolul și astfel ar fi aflat că Cleopa era fratele Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.

Această mărturie ar facilita identificarea lui Cleopa (Luca 24) cu Cleopa sau Clopa (gr. Κλόπας ; nume semitic: Qlopha), soțul (sau poate tatăl) „Mariei a lui Cleopa/ Clopa” (Ioan 19, 25), mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi (Marcu 15, 40, 47).

Tot conform mărturiei transmise de Eusebiu de Cezareea de la Hegesip, fiul lui Cleopa, Apostolul Simeon, a fost ales al doilea episcop al Ierusalimului după moartea mucenicească a Sfântului Apostol Iacov cel Drept.

Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, p. 149) arată că Sfântul Apostol Cleopa se zugrăvește ca un episcop bătrân, având barbă ascuțită. Sfântul Apostol Cleopa mai este reprezentat și în icoanele drumului lui Hristos spre Emmaus și a frângerii pâinii de acolo (stând la masă împreună cu Sfântul Luca, iar Hristos în mijlocul lor ține în mână o pâine pe care o binecuvintează - p. 118 în Erminie).