Sfântul Ilarion s-a născut în Creta, la Heraclion, din părinți evlavioși, care i-au dat numele de Ioan. Pentru a-și desăvârși educația a fost trimis la Constantinopol, la un unchi medic. Însă acesta nu s-a ocupat deloc de băiat și l-a trimis la muncă la un negustor de fel din Chios. Revenind acesta din urmă dintr-o călătorie, a băgat de seamă că, dintr-o greșeală, Ioan îl făcuse să piardă o sumă mare de bani și a voit să îl oblige să îi înapoieze întru totul. Cuprins de deznădejde, Ioan a mers la palatul sultanului să ceară ajutor, iar acolo a întâlnit un agă etiopian care, ajutat de diavol, a reușit să-l convingă să devină musulman. După trei zile însă, cum conștiința nu-i dădea pace defel, Ioan s-a pocăit, a fugit de la palat și, aflând un vapor care pleca în Crimeea, a urcat la bord.

După ce a petrecut zece luni în Crimeea s-a întors la Constantinopol și, urmând sfatul unui monah bătrân din oraș, a plecat în Sfântul Munte Athos. A rămas câțiva ani la schitul Sfintei Ana, în preajma unui stareț pe nume Visarion care, cu ceva vreme înainte, îl pregătise pe Sfântul Luca de Mitilene pentru mucenicie [23 martie], îmbrăcând Haina Îngerească sub numele de Ilarion, a început a lucra nevoințe aspre, care nu stingeau nicicum setea sa de pocăință. Într-atât era de arzătoare dragostea sa pentru Hristos, încât Ilarion dorea să se asemene Domnului până la a suferi mucenicia pentru El.

Primind în cele din urmă binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, s-a întors la Constantinopol pentru a mărturisi aici revenirea lui la creștinism. Ajuns la palat, a călcat în picioare turbanul turcesc dinaintea agăi din pricina căruia se lepădase de adevărata credință.

Supus fiind unor cazne cumplite, s-a săvârșit de sabie în ziua de 20 septembrie 1804.

(Ieromonahul Macarie de la Simonopetra, Sinaxarul – Viețile Sfinților, volumul I, Luna Septembrie, Editura Sfântul Ioan Casian, București, 2011, pp. 233-234)