Sfântul Dodo a fost ucenic al Sfântului David din Gareji. Sfântul se trăgea din familia Andronikashvili. De mic copil a avut inclinații spre monahism și a fost înzestrat cu multe virtuți. Un iubitor al sărăciei și al singurătății, a trăit ca pustnic la Ninotsminda din regiunea Kakheti, Georgia.

Un ascet sfânt, fericitul Dodo, când a aflat de înalta trăire duhovnicească a Sfântului David, a venit în pustia Gareji și a cerut să rămână lângă el. Sfântul l-a primit cu bucurie. Și după o anumită vreme, văzând virtutea, cumpătarea și celelalte harisme ale lui, l-a chemat și i-a spus:

– Părinte Dodo, Domnul, care voiește mântuirea tuturor oamenilor, a binevoit să ne aflăm în această regiune pustie pentru a ne face plăcuți Lui prin nevoințele noastre ascetice. Privește câte suflete evlavioase s-au adunat aici! Pentru frații aceștia, care au părăsit lumea și familiile lor din dragoste pentru Dumnezeu, trebuie să facem o mănăstire. Urcă, deci, cu câțiva dintre ei pe muntele stâncos aflat în fața noastră și zidește acolo, săpate în stâncă, chilii și biserică, unde veți slăvi neîncetat numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos și o veți cinsti pe Preacurata Sa Maică, Fecioara Maria. Într-adevăr, fericitul Dodo a întemeiat pe muntele acela mănăstire săpată în stâncă, unde s-au așezat mulți pustnici. Mănăstirea a fost afierosită Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfântul Dodo s-a izolat într-o peșteră îngustă, unde abia era loc pentru un singur om. Ziua și noaptea, iarna și vara, în căldură și frig, el s-a rugat cu lacrimi pentru iertarea păcatelor sale, întărirea sufletelor fraților săi și întărirea adevăratei credințe din întreaga țară.

Odată Sfântul David l-a vindecat miraculos pe fiul prințului Bubakar din Rustavi. În schimb, prințul recunoscător a donat mâncare și alte necesități călugărilor de la Mănăstirea Gareji. Sfântul David a luat parte din contribuțiile sale și a trimis ceea ce a rămas Sfântului Dodo. L-a sfătuit pe Bubakar să-l boteze pe Sfântul Dodo, iar Sfântul Dodo i-a botezat cu bucurie pe Bubakar, pe fiii săi și pe toată suita lui.

Sfântul Dodo a trăit până la o vârstă înaintată în mănăstirea pe care a întemeiat-o. Ucenicii l-au îngropat în peștera unde s-a nevoit, iar mai târziu a fost construită o biserică peste mormântul său.