Sfântul și Dreptul Lazăr din Betania a fost fratele Sfintelor Mironosițe Marta și Maria și unul din primii ucenici ai Mântuitorului. 

În timpul vieții Sale pământești, Domnul Iisus Hristos a vizitat adesea casa lui Lazăr, pe care l-a iubit mult și l-a numit prieten, iar când Lazăr murise și zăcea deja de patru zile în mormânt, Domnul l-a înviat din morți, în ziua dinaintea intrării Sale în Ierusalim.

Mulți dintre evrei, când au auzit despre aceasta, au venit în Betania. Fiind convinși de realitatea acestei mari minuni, ei au devenit urmași ai lui Hristos. Din această cauză mulți din marii preoți au vrut să-l omoare pe Lazăr.

După minunea învierii, Sfântul Lazăr a devenit primul episcop de Kiteia (astăzi Larnaca din Cipru). 

Sfântul Lazăr a mai trăit treizeci de ani ca episcop pe Insula Cipru, unde a răspândit creștinismul și a adormit liniștit în Domnul.

Sfintele sale moaște au fost descoperite la Kiteia, în anul 890. Se aflau într-un sicriu de marmură, pe care era inscripționat: „Lazăr, cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos”. Conform tradiției bizantine din secolul al X-lea, în jurul anilor 899-900, împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept a dat ordin ca sfintele moaște ale Sfântului Lazăr să fie mutate din Kiteia la Constantinopol.

Cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Lazăr se află în biserica sa din Larnaca, iar alte fragmente sunt păstrate la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Lazăr în Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor). Mai este prăznuit pe data de 17 martie, iar mutarea sfintelor sale moaște se pomenește în datele de 4 mai și 17 octombrie.