Mutarea moaștelor Sfântului Lazăr, numit „Lazăr, cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos” de la Kiteia la Constantinopol a avut loc în secolul al IX-lea.

Sfântul Lazăr, fratele Sfintelor Mironosițe Marta și Maria, locuia în satul Betania, nu departe de Ierusalim. În timpul vieții Sale pământești, Domnul Iisus Hristos a vizitat deseori casa lui Lazăr, pe care L-a iubit mult și pe care L-a numit prietenul Său, iar când Lazăr murise și zăcea deja patru zile în mormânt, Domnul l-a înviat din morți. Această minune este prăznuită în Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor).

După minunea învierii, Sfântul Lazăr a devenit primul episcop de Kiteia (astăzi Larnaca din Cipru). 

Sfântul Lazăr a mai trăit treizeci de ani ca episcop pe Insula Cipru, unde a răspândit creștinismul și a adormit liniștit în Domnul.

Sfintele sale moaște au fost descoperite la Kiteia, în anul 890. Se aflau într-un sicriu de marmură, pe care era inscripționat: „Lazăr, cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos”. Conform tradiției bizantine din secolul al X-lea, în jurul anilor 899-900, împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept a dat ordin ca sfintele moaște ale Sfântului Lazăr să fie mutate din Kiteia la Constantinopol.

Cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Lazăr se află în biserica sa din Larnaca, iar alte fragmente sunt păstrate la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Lazăr în Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor). Mai este prăznuit pe data de 17 martie, iar mutarea sfintelor sale moaște se pomenește în datele de 4 mai și 17 octombrie.