Sfântul Modomnoc este considerat patronul albinelor și al apicultorilor. A trăit în prima jumătate a secolului al VI-lea, trâgându-se dintr-o familie nobilă, O'Neil din Ulster, Irlanda de Nord.

Din tinerețe a dorit să-i slujească lui Dumnezeu, așa că a plecat să se nevoiască ca monah în la Mănăstirea Mynyw din Țara Galilor (acum „Sfântul David”), sub îndrumarea Starețului David. Aici Sfântul Modomnoc a primit ca ascultare îngrijirea albinelor din mănăstire. Sfântul iubea foarte mult această ascultare, dezvoltând o relație deosebită cu albinele încât le vorbea și ele roiau în jurul lui tot timpul fără să-l înțepe vreodată. La sfârșitul verii, albinele i-au oferit Sfântului Modomnoc o cantitate atât de mare de miere, încât acesta a avut nevoie de ajutoare pentru a o duce la mănăstire. Datorită Sfântului și albinelor sale credincioase, călugării Mănăstirii Mynyw aveau miere din abundență. Sfântul Modomnoc îi mulțumea întotdeauna lui Dumnezeu pentru că i-a trimis o astfel de ascultare. Toți ceilalți călugări se temeau de albine și evitau să se plimbe sau să apară în colțul grădinii unde trăiau albinele lui Modomnoc, deoarece îi puteau înțepa, dar insectele nu l-au înțepat niciodată pe Modomnoc.

După câțiva ani, Sfântul decide să se reîntoarcă în Irlanda. Conform tradiției, un roi întreg de albine credincioase a zburat după iubitul lor stăpân în Irlanda. Cu o zi înainte de plecarea sa, Modomnoc și-a luat rămas bun de la sfântul său stareț și de la frați și, la final, a venit în grădină să-și ia rămas bun de la cei mai iubiți prieteni ai săi, albinele, știind că îi va fi dor de ele în Irlanda. Albinele, ca și cum ar fi simțit că dragul lor tată va pleca, au zburat din stupii lor și, cu un bâzâit extrem de puternic, au început să se învârtă în jurul Sfântului (câteva sute de mii!). În tot acest timp, călugării au stat la distanță foarte uimiți. Sfântul Modomnoc s-a urcat în barcă și a plecat spre Irlanda.

După ceva timp a văzut deodată un mic nor negru care se apropia rapid de pe coasta Țării Galilor. Curând, norul s-a apropiat și, spre marea sa uimire și-a dat seama că acestea erau albinele din toți stupii Mănăstirii Mynyw. Insectele au început să coboare impetuos și vesele pe barca stăpânului lor. Sfântul Modomnoc, făcându-i-se milă de călugării care urmau să fie lipsiți de mierea minunată și temându-se pentru siguranța albinelor care puteau pieri toate în timpul călătoriei din Țara Galilor în Irlanda, le-a poruncit să fugă înapoi. Dar de data aceasta, micuțele creaturi erau departe de a-și asculta protectorul. Între timp, marinarii, temându-se de albine, l-au implorat pe Modomnoc să ia o decizie cât mai curând posibil. Și Sfântul a trebuit să le ceară marinarilor să se întoarcă în Țara Galilor.

Monahii din Mynyw au fost cu adevărat uimiți să-l vadă pe Sfântul Modomnoc întorcându-se împreună cu toate albinele. Sfântul i-a povestit starețului ce i se întâmplase, iar Sfântul David i-a sugerat să plece pe mare a doua zi dimineață, dar de data aceasta fără să-și ia rămas bun de la albine. Modomnoc a făcut ce i s-a spus. Dar evenimentul s-a repetat: când Sfântul parcursese trei mile pe mare, albinele în formă de nor l-au ajuns din urmă. Atunci omul lui Dumnezeu s-a hotărât să navigheze înapoi spre Mynyw.

Starețul, văzând că Modomnoc s-a întors deja de două ori, i-a spus: „Modomnoc, îți dau aceste albine. Ia-le cu binecuvântarea mea. Văd că nu vor putea trăi fără tine. Și vom obține noi alte albine”. Modomnoc a fost de acord să îndeplinească voința starețului; dar a trebuit să-i convingă pe marinari mult timp să ia albinele cu ei. La plecare, Sfântul David i-a spus lui Modomnoc că albinele nu le vor face niciun rău marinarilor atâta timp cât Sfântul rămâne la bord. Înainte de a pleca, Modomnoc s-a rugat ca albinele, dacă aceasta era voia lui Dumnezeu, să rămână să trăiască în grădina lui Mynyw, deoarece toate ar putea muri în timpul călătoriei lor spre Irlanda. Totuși, chiar și de data aceasta, toate albinele au zburat după stăpânul lor. Modomnoc a făcut un adăpost pentru albine pe barca sa și toate, la porunca lui, s-au mutat acolo, așteptând cu răbdare sfârșitul călătoriei pe mare, fără a face absolut niciun rău marinarilor.

La sosirea sa în Irlanda, conform tradiției, Sfântul Modomnoc a ridicat o biserică în Bremore, lângă orașul Balbriggan, în comitatul Dublin de astăzi. Lângă biserică, așa cum spune tradiția, și-a așezat roiul de albine în stupi, într-o grădină uimitor de frumoasă, care semăna cu grădina din Mynyw. Acest loc este cunoscut și astăzi sub numele de „biserica apicultorului” („Llan-Beach-Aire”). Astfel, irlandezii din cele mai vechi timpuri cred că atât albinele, cât și apicultura au apărut în țara lor datorită Sfântului Modomnoc.

În Irlanda, Sfântul Modomnoc a întreprins o muncă misionară și a slujit ca episcop de Ossory. Există o tradiție conform căreia Sfântul Modomnoc și-a încheiat zilele ca pustnic în Tibraghny, în sud-vestul comitatului actual Kilkenny, unde era venerat în mod special.

Sfântul nostru părinte Modomnoc a adormit în Domnul, în jurul anului 550.