Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, încredințându-se din tinerețe lui Dumnezeu, s-a arătat vas curat și locaș al Sfântului Duh. De aceea, prin alegerea dumnezeiască, s-a învrednicit de cinstea arhierească și a luat păstoria oilor cuvântătoare din cetatea Patara, care este în părțile Liciei. Acolo păștea turma sa bine și cu iubire de Dumnezeu, luminând cu cuvinte line plinirea Bisericii. în acea vreme, se sculase eresul lui Origen, care înșela pe mulți. Acel eres văzându-l arhiereul lui Hristos că se întărește, s-a ridicat împotriva lui ca un păstor ales, și cu cuvintele sale l-a ars pe acela, ca și cu niște foc dumnezeiesc, pierzând tot întunericul și ceața cea ereticească cu preaînțeleptele sale învățături și cu darul cel dumnezeiesc.

Cuvintele lui, cele de Dumnezeu insuflate, au strălucit în toată lumea ca niște fulgere și vestirea lui ca un glas de trâmbiță a ieșit în tot pământul. De aceea, nesuferind vrăjmașul cel nevăzut îndrăzneala și ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos și pentru dreapta credință, a înarmat asupra lui pe vrăjmașii cei văzuți, pe slugile sale, adică pe elinii care se închinau idolilor, îndemnându-i ca prin chinuri să ucidă pe slujitorul lui Dumnezeu, care mai înainte de mucenicie se îmbrăcase întru omorârea trupului cea făcătoare de viață. Deci, prinzând păgânii pe Metodie, arhiereul lui Hristos, i-au tăiat capul cu sabia și sfântul s-a mutat la viața cea mai bună. Astfel, cel ce mai înainte slujea Mielului lui Dumnezeu, după aceea, el însuși, ca un mielușel junghiat, s-a adus jertfă vie lui Dumnezeu.

Pentru aceea, s-a împodobit și cu îndoite cununi, fiind apărător viteaz al dreptei credințe. El s-a luptat împotriva eresurilor și înaintea elinilor a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, până la vărsarea sângelui și la sfârșitul său cel mucenicesc. Și a pătimit pentru Hristos în împărăția lui Avrilian.