Împreună cu soțul ei, Ion Manolache, a avut doisprezece copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu și în ascultarea şi respectul de cei mai mari, cu simţul răspunderii, al datoriei şi al muncii cinstite.

Filița (Filofteia) s-a retras la bătrânețe la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de părintele Dometie, primind numele de Filotimia.

Cu puțin timp înainte de adormirea sa în Domnul, petrecută în anul 1989, maica Filotimia și-a anunțat ucenica de chilie că Sfântul Dometie i s-a arătat și a înștiințat-o că va pleca la Domnul. S-a pregătit cum se cuvine, s-a spovedit, a participat la Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu preacuratele și de viață făcătoarele taine. Apoi s-a întors la chilie și i-a mărturisit ucenicei sale că Sfântul Dometie îi mulțumește pentru grija pe care a avut-o față de ea și că o va pomeni permanent pentru jertfa sa. Și-a luat rămas-bun, apoi s-a mutat cu pace la cereștile lăcașuri.

Este înmormântată la Mănăstirea Râmeț, locul unde a trăit cu credință și smerenie ultimii ani ai vieții.

Despre această monahie, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul i-a spus maicii proinstarețe Ierusalima Ghibu că, după adormirea sa în Domnul, s-a înălțat ca un heruvim la cer.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv” și prăznuirea în ziua de 6 iulie.