Sfânta Matrona s-a născut în familia unor țărani săraci din satul Sebino, guberia Tula.  Încă de la început Dumnezeu dori să descopere pe vasul Său cel ales, căci în vremea afundării în apa Botezului, se văzu stâlp de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniță. Văzând minunea, evlaviosul preot Vasile spuse tuturor celor prezenți de sfințenia acestui copil. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii.

Întrucât din naștere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă și dăruindu-se rugăciunii și cugetării la cele dumnezeiești. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită și învățând cu timpul toate cântările.

Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în fața cărora ardeau neîncetat candele și dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.

Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile și păcatele oamenilor.

Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova și Sankt Petersburg. Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte și să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.

Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neașteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieții mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii și mângâierii celor ce veneau la dânsa.

Curând sosiră vremuri grele și tulburi peste Rusia: revoluția, împărțirea pământurilor și foametea.

În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creștinilor, unde venea mulțime mare de popor pentru a primi mângâiere și izbăvire de mâhniri și necazuri. Iar dânsa îi  liniștea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce și le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt și sufletul se tămăduia de tulburare și tristețe.

Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiați:

- Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta!

și

- Agățați-vă cu toții de călcâiul meu și vă veți mântui, nu vă desprindeți de mine, țineți-vă cât mai strâns!

La 2 mai 1952, se mută în lăcașurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaștele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă și izvorând fără oprire minuni, care se așezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinților, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulțime de minuni săvârșite prin mijlocirea sfintei noastre maici.