Începuturile acestei mănăstiri sunt legate de întemeierea schitului românesc „Prodromul” din Sfântul Munte Athos. În 1853, ieroschimonahii Nifon și Nectarie, după ce au întemeiat schitul athonit, au înființat o mică sihăstrie la Bucium. Ctitorirea a fost posibilă datorită donațiilor domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Prima bisericuță era încadrată într-o clădire patrulateră de mici dimenisuni, care a fost sfințită în anul 1871 și a primit hramul Sfinților Athoniți. Până în 1917, acest așezământ monahal a purtat denumirea de „Metoc” sau „Conacul Bucium” dobandind apoi statutul de schit. Începând cu 1954, biserica schitului a fost extinsă, și a fost împodobită cu pictură realizată de către Vasile Pascu. Astăzi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica și Casele Roznovanu, Casa Trapezei și depozitul de vinuri. În cadrul mănăstirii a funcționat un atelier de pictură unde s-au realizat icoane în stil bizantin. Aici a stat două săptămâni Icoana Maicii Domnului „Prodromița”, timp în care s-au săvârșit multe minuni. Icoana a fost comandată pentru schitul românesc „Prodromul”, pictura ei realizându-se în chip minunat la 12 iulie 1863.