Viața Sfinților Cuvioși Atanasie, Nicolae și Antonie (sec. X-XI)

Documentar

Viața Sfinților Cuvioși Atanasie, Nicolae și Antonie (sec. X-XI)

    • Viața Sfinților Cuvioși Atanasie, Nicolae și Antonie (sec. X-XI)
      Sfinții Atanasie, Nicolae și Antonie – icoană contemporană pictată în atelierul Mănăstirii Vatoped

      Sfinții Atanasie, Nicolae și Antonie – icoană contemporană pictată în atelierul Mănăstirii Vatoped

Potrivit sfintei tradiții, ctitorii mănăstirii Vatoped sunt considerați nobilii dregători din Adrianopole, Atanasie, Nicolae și Antonie, care, la mijlocul secolului al 10-lea, când se construia mănăstirea Marii Lavre, au venit aproape de ctitorul ei, Cuviosul Atanasie Athonitul, care a și formulat tipicul noii mănăstiri. Ascultând de îndemnul marelui cuvios au reîntemeiat și au reconstruit o mănăstire care fusese pustiită de pirați. Cei trei cuvioși sunt prezentați ca bogați, ca frați, ca monahi și ctitori.

Potrivit sfintei tradiții, ctitorii mănăstirii Vatoped sunt considerați nobilii dregători din Adrianopole, Atanasie, Nicolae și Antonie, care, la mijlocul secolului al 10-lea, când se construia mănăstirea Marii Lavre, au venit aproape de ctitorul ei, Cuviosul Atanasie Athonitul, care a și formulat tipicul noii mănăstiri. Ascultând de îndemnul marelui cuvios au reîntemeiat și au reconstruit o mănăstire care fusese pustiită de pirați. Cei trei cuvioși sunt prezentați ca bogați, ca frați, ca monahi și ctitori.

Cuvioșii au venit în Sfântul Athos cu scopul de a construi o mănăstire. Faima Cuviosului Atanasie i-a atras, precum și pe mulți alții din diverse locuri. I-au propus acestuia să rămână împreună cu el, oferindu-i și 9000 de monezi de aur pe care le-au adus cu ei în acest scop. Cuviosul Atanasie le-a zis: „Mănăstirea aceasta este închinată ctitorului ei, Împăratul Nichifor, dar dacă vreți să construiți mănăstire, iată, mănăstirea Vatopedului este o ruină. Reînnoiți-o și veți avea plată de la Dumnezeu”.

În anul 985, Cuviosul Nicolae semnează ca egumen al mănăstirii Vatoped: „Nicolae, monah și egumen al mănăstirii Vatoped”. Același semnează actele din 998, din 1001 și 1012. Urmașul lui, Cuviosul Atanasie care este prezentat ca „foarte activ” semnează actele între anii 1020-1048 și mai târziu, Antonie. Faima lor a atras aproape de ei mulți monahi și foarte curând mănăstirea a dobândit bogăție și slavă. Cu privire la mormântul cuvioșilor ctitori, un monah rus Vasile Barsky, în 1744, istorisește că, deși nu se deschide niciodată, candela lor arde fără încetare.

Deasupra mormântului lor, într-o absidă, sunt înfățișați, alături de ctitorii împărați, cei trei cuvioși, în veșminte monahale și cu cununi luminoase. Fresca a fost zugrăvită în anul 1760. Mormântul se află în partea dreaptă de miazănoapte a naosului mănăstirii și în 1992 a fost deschis și au fost găsite osemintele cuvioșilor și o tăbliță de plumb în care cuviosul Atanasie poruncește să nu mai îngroape pe altcineva în mormântul lui, după vechiul obicei.

Cercetarea, studiul, comparațiile, referințele conduc la faptul că primul stareț al mănăstirii Vatoped este ctitorul Nicolae monahul, care a fost înmormântat cel dintâi în mormântul naosului după 1012. În anul acesta semnează pentru ultima dată. În anul 1048 semnează pentru ultima dată Atanasie, care a fost înmormântat al doilea, în partea de sus a aceluiași mormânt, și mai târziu, Antonie. Ultima transformare a mormântului în relicvar și reprezentarea lor în partea imediat de deasupra zidului care în 1312 o reprezenta pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne, arată că cei trei ctitori au fost cinstiți de foarte timpuriu drept cuvioși. Slujba lor cântată a compus-o X. M. Bousias. Pomenirea lor se cinstește pe 17 Decembrie.

(Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 153-154)