Trăind în secolul al XIV-lea, în timpul crizei Imperiului Bizantin, și pe când existau presiuni de acceptare a confesiunii catolice în Țara Românească, Sfântul Iachint s-a dovedit a duce o misiune rodnică, întrucât a reușit să reorganizeze viața bisericească. Aducându-l pe Sfântul Nicodim de la Tismana din Muntele Athos, a organizat mănăstirile românești după modelul athonit.

În ultimii ani de viață, ajuns la bătrânețe, Sfântul Iachint s-a retras la reședința mitropolitană de la Curtea Domnească a lui Vladislav I, cel de-al treilea voievod român în timpul căruia a păstorit.