Născut în Rădăuți, în secolul al XIV-lea, Sfântul Leontie a fost dus de mic în casa Domnului, având părinți credincioși și iubitori de Dumnezeu. Luând parte zilnic la Sfânta Liturghie, copilul era fascinat de slujirea părinților și căuta cât mai mult să cuprindă această taină. Fiind primit în obștea catedralei orașului, a luat chipul îngeresc, cu numele de Lavrentie, iar apoi a fost numit egumen al unei sihăstrii din apropierea Putnei, devenind duhovnic al Sfântului Daniil Sihastru.

Fiind întemeiată Episcopia Rădăuților, Sfântul Lavrentie a primit harul arhiepiscopiei, nevoindu-se neîncetat, pentru folosul celor pe care îi povățuia. Primind apoi schima mare cu numele de Leontie, a dus viață îngerească până în ultima clipă. Știind de dinainte că va muri, a chemat soborul și l-a lăsat egumen, în locul său, pe Sfântul Daniil Sihastru.

Duse la Rădăuți, moaștele Sfântului Leontie a săvârșit multe minuni, tămăduindu-i pe cei bolnavi și chinuiți.