Viața Sfântului Gherontie Athonitul

Contemporan și prieten cu Sfântul Maxim Kavsokalivitul (secolul al XIV-lea), Cuviosul Gherontie a fost ultimul egumen al Mănăstirii Vuleftiria și ctitorul schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos.

Mănăstirea Vuleftiria era situată lângă mare, acolo unde se află astăzi Chilia „Sfântul Elefterie” a schitului „Sfânta Ana”. Datorită așezării sale, mănăstirea era deseori atacată de pirați. Din această cauză, Cuviosul Gherontie, dimpreună cu obștea sa, a urcat pe povârnișul muntelui, acolo unde se întinde astăzi schitul „Sfânta Ana”. La început și-au ridicat colibe, apoi, înmulțindu-se numărul fraților, au zidit chilii mai mari.

Dorind mai multă liniște, Cuviosul Gherontie, alături de un ucenic de-al său, a urcat și mai sus în munte, unde a construit chilia „Sfântul Pantelimon” ca loc de asceză. Aici a avut loc minunea izvorârii aghesmei cuviosului Gherontie.

Sfântul Gherontie a fost învățat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu măsura dragostei dumnezeiești a Fiului său. Prin urmare, cu ajutorul dragostei dumnezeiești, el a ajuns la o stare de om smerit, liniștit și liber față de orice dragoste pentru lucrurile materiale. El a avut doar o singură grijă: să-L păstreze mereu pe Dumnezeu în mintea sa și să fie un bun exemplu pentru ucenicii săi.

Cuviosul a adormit în pace la o vârstă înaintată, fiind pomenit pe 26 iulie, a doua zi după praznicul adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, hramul schitului pe care l-a întemeiat.

De la același autor

Ultimele din categorie