Viaţa Sfântului Gherontie Athonitul

Contemporan şi prieten cu Sfântul Maxim Kavsokalivitul (secolul 14), Cuviosul Gherontie a fost ultimul egumen al Mănăstirii Vuleftiria şi ctitorul schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos.

Mănăstirea Vuleftiria era situată lângă mare, acolo unde se află astăzi Chilia „Sfântul Elefterie” a schitului „Sfânta Ana”. Datorită aşezării sale, mănăstirea era deseori atacată de piraţi. Din această cauză, Cuviosul Gherontie, dimpreună cu obştea sa, a urcat pe povârnişul muntelui, acolo unde se întinde astăzi schitul „Sfânta Ana”. La început şi-au ridicat colibe, apoi, înmulţindu-se numărul fraţilor, au zidit chilii mai mari.

Dorind mai multă linişte, Cuviosul Gherontie, alături de un ucenic de-al său, a urcat şi mai sus în munte, unde a construit chilia „Sfântul Pantelimon” ca loc de asceză. Aici a avut loc minunea izvorârii aghesmei cuviosului Gherontie.

Sfântul Gherontie a fost învățat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu măsura dragostei dumnezeiești a Fiului său. Prin urmare, cu ajutorul dragostei dumnezeiești, el a ajuns la o stare de om smerit, liniștit și liber față de orice dragoste pentru lucrurile materiale. El a avut doar o singură grijă: să-L păstreze mereu pe Dumnezeu în mintea sa și să fie un bun exemplu pentru ucenicii săi.

Cuviosul a adormit în pace la o vârstă înaintată, fiind pomenit pe 26 iulie, a doua zi după praznicul adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, hramul schitului pe care l-a întemeiat.

De la același autor

Ultimele din categorie