Așa cum ne transmite Nikiforos Theotokis (Cuvânt despre virtute, Leipzig, 1766) în Duminica Floriilor[1], chiar în ceasul în care Sfintele Moaște ale Sfântului Spiridon erau purtate în procesiune, au adus o femeie demonizată, „care făcea spume și scrâșnea dinții și, deși era toată legată de mâini și de picioare, abia doi sau trei oameni puteau să stăvilească furia mișcărilor ei. Fața ei nu mai avea chip de om, glasul ei era preschimbat și diferit, fiindcă uneori mugea ca boii, alteori urla precum câinii, iar alteori scâncea ca un prunc mic”. De îndată ce au întins-o la pământ și a trecut pe deasupra ei cinstitul cort cu Sfintele Moaște, a fost vindecată pe loc, iar ea cu lacrimi de recunoștință a căzut și s-a închinat la picioarele Sfântului mare făcător de minuni, Spiridon.

[1] În Duminica Floriilor este cea mai mare și mai solemnă procesiune cu moaștele Sfântului Spiridon, prin tot orașul, și se prăznuiește izbăvirea pe care a adus-o Sfântul în toată insula de epidemia ciumei din anul 1629. Sfântul s-a arătat multor bolnavi pe care i-a vindecat. La încetarea epidemiei, aproape de Duminica Floriilor s-a constatat că în timp ce ciuma făcuse ravagii în Italia și în alte locuri, în Corfu au fost doar șaizeci de morți.