Frate, de ce te rătăceşti, fiind îndemnat de diavolul, să treci peste trepte, întru care nu te vei folosi, punându-ţi cinste împrejurul tău? Auzi pe Apostolul, zicând: „Nu cel ce pe sine se laudă acela este iscusit, ci pe care Domnul îl va lăuda” (II Corinteni 10, 18). Auzi încă şi pe Domnul, zicând: „Cum puteţi voi să credeţi, slavă de la oameni primind şi slava de la Dumnezeu nu o căutaţi?” (Ioan 5, 44). Deci, vino-ţi în fire, iubite, şi gândeşte-te pentru ce pricină te-ai lepădat de viaţa cea deşartă, de diavolul şi de mândria lui, şi încetează a gândi cele lumeşti. Oare nu ştii că dacă vei defăima pe aproapele tău lucrezi păcatul iubirii de sine şi al deşartei amăgiri? Şi gândeşte: Acum ai sporit şi eşti mai mare peste fratele tău, dar întru aceasta ai sporit prin ceartă, pentru că nu voieşti să te smereşti fratelui tău!

Vezi, frate, ca nu cumva vrând să fii înaintea fratelui tău, să te afli mai mic în veacul ce va să fie, şi atunci vei auzi ceea ce a auzit bogatul iubitor de slavă, care se ardea în focul cel nestins: „Adu-ţi aminte că ţi-ai luat cele bune în viaţa ta” (Luca 16, 25), căci scris este: „Cele înalte la oameni, urâte sunt la Dumnezeu” (Luca 16, 15). Oare, ai uitat pe Cel ce zice: „Cel ce vrea să fie între voi mai mare, să vă fie vouă slujitor. Şi care va voi să fie întâiul, să vă fie vouă slugă"! (Matei 20, 26-27). Socoteşte că ai murit lumii şi viaţa ta este ascunsă întru Hristos. „Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi împreună cu El vă veţi arăta întru slavă” (Coloseni 3, 3-4).

 

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 119)