Se apreciază că 5-10% dintre pacienţii care ajung într-un spital au neşansa de a se infecta cu aşa-numiţii „germeni de spital“, care sunt rezistenţi la majoritatea antibioticelor. Tratamentul acestor bolnavi este extrem de dificil, uneori eşuează şi costă societatea europeană, anual, în jur de 1,5 miliarde de euro.

Există un consens al specialiştilor asupra faptului că „epoca de aur a antibioticelor“ a trecut, fapt demonstrat şi de numărul mic de noi substanţe sau asocieri  (zece) ajunse pe piaţa farmaceutică în ultimii 15 ani. De aceea, cercetătorii încearcă cu disperare să găsească noi mijloace în lupta antimicrobiană.

O altă direcţie constă în revalorificarea unor remedii vechi şi optimizarea eficienţei acestora. Una dintre aceste metode este utilizarea bacteriofagilor (numiţi prescurtat fagi), care sunt viruşi naturali ai bacteriilor. Ei au fost descoperiţi şi utilizaţi începând din deceniul al  treilea al secolului trecut, dar au căzut în uitare odată cu apariţia şi utilizarea antibioticelor.

Fagii sunt prezenţi în mediul înconjurător în cantităţi de zece ori mai mari decât microbii. Nu este de mirare că noi îi respirăm, îi bem şi îi înghiţim zilnic. Deoarece, spre deosebire de alţi viruşi, ei nu atacă celulele umane, ci numai pe cele bacteriene,  nu avem de ce să ne facem griji.

Se disting două tipuri de fagi, numiţi „temperaţi“ şi „litici“. În timp ce fagii temperaţi pot intra în celula bacteriană unde se multiplică, dar fără a o distruge, fagii litici sunt cei care omoară microbii care se găsesc în afara celulelor umane. Deoarece bacilul tuberculozei se găseşte în celulele umane, el nu poate fi atacat de către fagi. În schimb, microbi extrem de periculoşi, precum Stafilocolul auriu, bacilul piocianic, vibrionul holeri, precum şi microbul care provoacă ciuma, sunt sensibili la atacul fagilor. Actualmente singura ţară care foloseşte pe scară largă terapia cu fagi este Georgia. Există însă o tendinţă evidentă de a introduce fagoterapia şi în Franţa, unde au fost salvaţi de la amputare câţiva pacienţi care prezentau infecţii grave rezistente la toate antibioticele cunoscute. Din păcate, introducerea oficială în terapie a fagilor întârzie din mai multe cauze, şi anume:

- fiind un produs natural nu poate fi brevetat;

- nu există studii clinice controlate, ci doar testări efectuate cu succes la şoareci;

- nu există investitori deocamdată, ci doar tentativa de realizare a unor amestecuri de fagi brevetabile, ceea ce ar conduce la deschiderea surselor de finanţare.

Deoarece aceşti fagi acţionează specific asupra unor microbi periculoşi, acest fapt a atras atenţia cercetătorilor militari, care se interesează de mijloacele de combatere a terorismului biologic (posibilitatea unor atacuri teroriste cu arme bacteriologice, cum ar fi microbii holerei şi ai ciumei). În felul acesta s-ar putea efectua cercetări finanţate, pentru a face din fagi antidoturi împotriva armelor bacteriologice. Există deja o oarecare experienţă în acest domeniu, fiindcă se ştie că trupele sovietice care luptau în Asia Centrală erau tratate cu bacteriofagi pentru prevenirea infecţiilor intestinale.