În 1945, în Shanghai, ne-a povestit Ana Petrovna, am fost rănită în război şi eram pe moarte într-un spital francez. Ştiam că eram pe moarte şi i-am implorat pe toţi să-i spună lui Vlădica să vină şi să-mi dea Sfânta împărtăşanie. Era cam 10 sau 11 noaptea şi afară era o furtună cu vânt şi ploaie. Eram în chinuri, sufeream groaznic. Auzind cum ţipam, cerându-l pe Vlădica, doctorii şi asistentele au venit şi mi-au spus că nici nu se pune problema, fiindcă este război şi spitalul este încuiat noaptea, trebuia să aştept până dimineaţa. N-am ascultat nimic din ce mi-au spus, ci am strigat în continuare: „Vlădica, vino! Vlădica, vino!“ şi nu era nimeni care să-i poată spune ce voiam. Deodată, în toiul acelei furtuni, am văzut prin uşa deschisă a salonului că apăruse Vlădica, ud leoarcă, şi că se îndrepta spre mine. Fiindcă apariţia lui semăna cu o minune, am început să-l pipăi, ca să văd dacă este adevărat, şi l-am întrebat: „Sau e duhul tău ?” El a zâmbit liniştit şi a răspuns: „Eu sunt“, şi mi-a dat Sfânta împărtăşanie. În acel moment am adormit şi somnul meu a durat 18 ore. În salon cu mine mai era o pacientă, care l-a văzut pe Vlădica împărtăşindu-mă.

După ce m-am trezit din somnul meu de 18 ore, mă simţeam bine și spus că era datorită faptului că venise Vlădica şi mă împărtăşise. Însă nu m-a crezut nimeni şi au spus că era imposibil ca Vlădica să fi intrat în spitalul încuiat într-o asemenea noapte. Am întrebat-o pe vecina mea din salon şi aceasta mi-a întărit cuvintele, dar tot nu ne-au crezut. Era însă limpede că eram în viață si mă simţeam bine. În acel moment asistenta care nu mă credea îmi făcea patul şi a descoperit, ca pentru a-mi adeveri spusele, că sub perna mea era o bancnotă de 20 de dolari, pe care o lăsase Vlădica! El ştia că aveam datorii foarte mari către spital şi că eram deja strâmtorată dinainte, aşa că a lăsat acolo bancnota. Mai târziu a confirmat că o pusese acolo. Din acel moment starea mea s-a îmbunătăţit. Mai pe urmă, în 1961, după un accident groaznic de maşină, iarăşi mi-a dat Sfânta Împărtăşanie în spital şi m-a vindecat.

(Pr. Serafim Rose, Pr. Gherman Podmoșenski, Fericitul Ioan Maximovici  - viața și minunile, Editura Cartea Ortodoxă, București, pp. 74-75)