Arătaţi-le neîncetat iubirea voastră. Nu însă acea formă de iubire exprimată prin cocoloşire şi prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin iubirea înţeleaptă, din inimă, care să urmărească doar binele lor. Când copilul simte o astfel de iubire ascultă nu de frică, ci din respect. Nu rămâneţi indiferenţi faţă de bucuriile şi tristeţile copiilor voştri. Nu spuneţi niciodată, că pentru voi copiii sunt o greutate şi un chin. Nu arătaţi niciodată că orice jertfă pentru binele lor este prea mare, sau prea grea pentru voi. Dăruiţi-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie şi căldură sufletească. Cum poate un copil să iubească pe acel părinte, care îi dă bombănind o bucată de pâine?

Oferiţi-le din când în când copiilor şi acele mici bucurii şi satisfacţii. Un dar de sărbători sau de ziua numelui întăreşte iubirea lor. Încercaţi să câştigaţi inima copilului vostru, dezvoltând o relaţie bazată pe sinceritate şi încredere reciprocă. Suspiciunea şi lipsa de încredere ucid dragostea. Nu adăugaţi la pedepsele cuvenite expresii jignitoare şi observaţii care rănesc. Un astfel de comportament asupreşte inima şi distruge orice urmă de iubire.

Părinţilor! V-am arătat mijloacele de bază, care folosite cu conştiinciozitate, vor duce la însuşirea virtuţii ascultării de către copiii voştri. Mai întâi să îi învăţaţi că trebuie să vă asculte, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu. Aveţi grijă din timp să nu răsară în inima lor buruiana alintării. Nu îngăduiţi nici o formă de îndărătnicie şi de obrăznicie. O inimă care să urmărească doar binele lor. Când copilul simte o astfel de iubire ascultă nu de frică, ci din respect.

Nu le daţi tot ceea ce vă cer. Obişnuiţi-i cu reţinerea, cumpătarea şi economia. Cereţi-le să facă îndată şi cu exactitate ceea ce le-aţi poruncit. Să nu fie nevoie să mai repetaţi aceeaşi indicaţie. Nu le cereţi însă niciodată, să facă ceva care le depăşeşte puterile. Fiţi constanţi în atitudinea voastră şi nu le îngăduiţi astăzi, ceea ce ieri le-ați interzis.

Nu vă contraziceţi unul cu celălalt în fața copiilor. Aveţi grijă ca respectul copiilor voştri să fie un sentiment de durată, evitând orice gest care l-ar putea zdruncina. În sfârşit, nu uitaţi niciodată să invocaţi binecuvântarea lui Dumnezeu, în lucrarea de educare a copiilor voştri. Numai astfel, străduinţele, grija şi lupta voastră vor fi încununate de succes.

(Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, p. 33-35)