Când se întâmplă ca sufletul să-ţi fie plin de întu­neric şi, la fel cum razele soarelui sunt despărţite uneori de pământ de către nori, la fel şi sufletul se întâmplă să-ţi fie lipsit pentru o vreme de mângâiere duhovnicească; şi când lumina harului nu se mai zăreşte înlăuntru, fiindcă un nor de patimi acoperă sufletul; şi când puterea dătătoare de bucurie a slăbit în tine, astfel încât mintea îţi este învăluită în neo­bişnuit întuneric; atunci să nu se tulbure cugetul tău, ci ai răbdare; citeşte cărţile dascălilor, sileşte-te să te rogi şi aşteaptă ajutor. Căci iute va veni - va fi aici înainte să-ţi dai seama. Căci aşa cum faţa pământu­lui este izbăvită de către razele soarelui de întuner­icul norilor ce o acoperă, la fel şi rugăciunea poate nimici şi risipi norii patimilor din suflet şi poate lumina mintea cu lumina mângâierii şi bucuriei. (Sfântul Isaac Sirul)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 113)