Numai dacă știi că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu, numai dacă ai gândul acesta că stai în fața lui Dumnezeu și ceea ce spui nu sunt simple ziceri, ci sunt dorințe formulate într-un text oarecare. Dacă știi lucrul acesta și ești preocupat de a vorbi cu Dumnezeu, atunci, într-adevăr, te rogi. Ce înseamnă vorbirea minții? Nu înseamnă a cere ceva de la Dumnezeu, ci înseamnă a spune ceva lui Dumnezeu: a-I spune despre tine, a-I spune despre familie, a-I spune despre societatea în care trăiești, despre prietenii tăi, despre cei pe care îi ai în simțirea ta, în conștiința ta, adică Îi spui ceva lui Dumnezeu. Vorbești cu Dumnezeu cu adevărat, nu vorbești în gol. Nu vorbește ca la un telefon stricat, ci vorbești cu dorința de a-I spune ce porți în suflet și de a fi încredințat că Dumnezeu aude ceea ce-I spui tu și că îți împlinește dorințele după caz.

(Arhimandritul Teofin Părăian, Pași pe calea duhovnicească - convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 49)