„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?

Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Matei 7, 23)

Păi, da, de folosit, am folosit Numele Lui, dar nu pentru a-L cunoaște pe El! Ci pentru a ne face noi un nume! Și o slavă! De aceea și zice: nu v-am cunoscut, că n-ați folosit Numele Meu ca să ne cunoaștem...

Nu putem cunoaște decât pe cine iubim. Persoanele numai așa se pot cunoaște real, prin iubire. Până nu mă iubești, nu mă știi. Asta spun poruncile lui Hristos, într-o lume care spune invers...

Iar cine iubește pe Dumnezeu, glăsuiește Apostolul Pavel, este cunoscut de El. Da, zice Domnul, ați folosit Numele Meu, dar nu ca să iubiți. Dacă ați fi intrat, prin Biserică, în iubirea pe care v-am oferit-o poruncindu-v-o, vă știam.

Iar dacă Dumnezeu nu ne știe, „nimic nu suntem” (1 Corinteni 13, 1). Pentru că la Dumnezeu iubirea nu e un sentiment, ci însăși ființarea.

Dacă nu căutăm iubirea ca să cunoaștem cu adevărat, nici din evlavie nu rămâne altceva decât un mijloc de autoamăgire sau parvenire. Ca toate lucrurile acestei lumi.

De aceea, prietene, hai la Potir! Ca să dăm rugăciunii noastre gustul și căutarea dragostei.