Cel mai de pe urmă leac să fie acesta, adică socoteşte să fie această zi ultima şi că mâine vei muri negreşit. Căci aceasta fără îndoială se poate întâmpla, după cum au şi pătimit mulţi care astăzi au mâncat şi s-au bucurat, şi mâine nu li s-a mai făcut ziuă. Crede, că din lucrul şi slujirea de astăzi atârnă: sau te mântuieşti sau te munceşti. Îndeamnă-te spre bine, şi te sileşte ostenindu-te, şi zi acestea în cugetul tău: Osteneala mea nu mai este decât astăzi, şi de nu mă voi osteni puţin şi nu mă voi chinui, când voi muri, voi uita truda şi osteneala, cu folosul ce am să iau. Şi cu un gând ca acesta, nădăjduiesc mai ales să te foloseşti.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 129)