Două dintre lucrările fundamentale ale literaturii noastre vechi, datorită cărora au ajuns până la noi date, fapte și nume de oameni care s-au înscris în istoria țării de la „descălecat” încoace au fost realizate la Mănăstirea Bistrița din județul Neamț. E vorba de celebrul „Pomelnic de la Bistrița”, început în anul 1407, atunci când mănăstirea a fost atestată documentar la 7 ianuarie, lucrare care va fi completată până în secolul al XIX-lea. „Pomelnicul de la Bistrița” este unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești, care oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Acesta arată clar faptul că rădăcina cea mai adâncă a culturii noastre este cultul. Istoria și cultura noastră s-au plămădit și consolidat astfel în jurul Bisericii.

Vestiții copiști și miniaturiști Paisie și Gavriil Uric, formați la Bistrița

A doua lucrare este „Letopisețul de la Bistrița”, care face referire la perioada 1359-1506. Acesta a fost continuat mai apoi la Mănăstirea Putna și va fi izvor de inspirație pentru cronicarul Moldovei, Grigore Ureche.

O emblemă pentru activitatea cărturărească de la Bistrița este școala de copiști, pisari și grămătici, care a funcționat în secolele XVI-XIX, sub numele de „Școala Domnească”, ridicată de Petru Rareș în colţul sud-vestic al incintei şi în imediata apropiere a turnului de intrare. Aici, în primele două decenii ale veacului al XV-lea, monahul Chiril a scris și împodobit cu miniaturi un Tetraevangheliar. Tot la Bistrița s-au format vestiții copiști și miniaturiști Paisie și Gavriil Uric, ambii fiind consemnați în „Pomelnicul” mănăstirii.

Pentru toate acestea, Mănăstirea Bistrița este taină și simbol pentru istoria neamului nostru, e taină și simbol a legăturii dintre istorie și veșnicie, a împletirii dintre cult și cultură, a statorniciei noastre în credință.