- Părinte, există sinceritate lumească şi sinceritate duhovnicească?

- Da, desigur. Sinceritatea lumească este fără discernământ.

- Adică cineva vorbeşte şi când trebuie şi când nu?

- Pe lângă aceasta, adevărul este adevăr, dar dacă vreodată spui adevărul fără discernământ, aceasta nu mai este adevăr. De pildă, este adevărat că este bolnav mintal cutare. Dar dacă mergi şi îi spui aceasta, nu-l foloseşti. Sau altul spune: „Ca să fiu sincer, mă voi duce şi voi păcătui în piaţă." Aceasta nu este sinceritate. Cel ce are mult discernământ are şi dragoste nobilă, jertfire de sine şi smerenie. Unul ca acesta chiar şi adevărul cel amar îl spune cu multă simplitate şi îl îndulceşte cu bunătatea sa, zidind astfel foarte eficace prin cuvintele sale dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decât siropurile dulci. Atunci când se foloseşte fără discernământ, adevărul poate face şi crimă.

(Cuviosul Paisie Ahgioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, 2003, p. 83)