Mântuiește-mă, Îndelung-Răbdătorule Doamne! Mântuiește-mă, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, Cela ce ești fără de păcat, și dăruiește-mi cuget la viața veșnică, pentru ca, neavând nimic în inimă afară de acest gând, să împlinesc pururea voia Ta cu ajutorul harului Tău și să umblu cu plăcere întru poruncile Tale, întrebuințând cu folos talanții pe care mi i-ai dat Tu Însuți, Cerescule Împărat, și săvârșind cu ei neguțătoria cea bună să mă învrednicesc de laudă de la Tine, Stăpâne, și când vei veni Tu, Doamne, să zic cu îndrăznire din inimă curată: „Fericit sunt, Stăpâne, că ai venit!”

Pentru ospățul Tău de nuntă, Stăpâne, îmbracă-mă cu strai vrednic, pe care să-l gătească în mine, încă de aici, harul Tău. Învrednicește-mă să aprind atunci și candelă, pe care să mi-o dăruiască îndurările Tale.

Și așa, cu bucurie voi ieși ca să Te întâmpin, preaslăvindu-Te și binecuvântându-Te cu nădejdea de a fi părtaș Drepților și Sfinților care din veac bine au plăcut înaintea Ta.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 55-56)