Sfântul Simon a strălucit în Grădina Maicii Domnului, în timpul veacului al XIII-lea. Fugind de deşertăciunile acestei lumi, Simon s-a îndreptat către Sfântul Munte, unde a aflat un Bătrân încercat în nevoinţe, aspru şi exigent, căruia i s-a supus cu trup şi suflet, ca lui Dumnezeu Însuşi.

După un timp, prin stăruinţă, a dobândit binecuvântarea de a trăi în singurătate şi a aflat o peştera mică, umedă, situată în partea de vest a Athosului, la înălţimea de peste 300 de metri deasupra mării. Acolo a stăruit zi şi noapte, supus atacurilor necontenite ale demonilor, înarmat doar cu credinţă și cu nădejdea şi chemarea Atotputernicului Nume al Domnului. Pe când Sfântul Simon sihăstrea în această peşteră, el bea apă din acest izvoraş.

Prin intermediul revelaţiei şi al poruncii primite de la Dumnezeu, atunci când deasupra stâncii imense a văzut o stea, Cuviosul Simon a construit preafrumoasa Mănăstire Simonos Petras, ce dăinuie până astăzi.

După cuvioasa lui adormire, apa izvorului a fost considerată ca Aghiasma Cuviosului Simon.

(Foto) Peştera Sfântului Cuvios Simon, ctitorul Mănăstirii Simono-Petra