În anul 1548, simțindu-și aproape ceasul morții, Sfântul Teofil a poruncit ucenicului său Isaac, să nu-i facă o înmormântare fastuoasă, ci să-i lege o funie în jurul picioarelor și să-l tragă afară din chilie, și apoi să arunce trupul său în pârâul din apropiere. Când sfântul a trecut la Domnul pe 8 iulie 1548, părintele Isaac a urmat porunca starețului său.

Prin voia lui Dumnezeu, sfintele moaște ale Sfântului Teofil au fost găsite mai târziu și așezate în chilia sa, sub altarul bisericuței. După aceasta, mir cu parfum ca de smirnă a început a izvorî din trupul neputrezit al sfântului, care mai apoi a fost canonizat la Mănăstirea Pantocrator.

Din locul unde au fost sfintele moaște ale Sfântului Teofil a început să izvorască și această apă sfințită. Conform unei alte tradiții, izvorul exista încă de pe vremea Cuviosului Teofil și era locul din care acesta își procura apa potabilă.

În vremurile mai noi, deasupra izvorului s-a construit un adăpost, iar de aici iau apă viețuitorii de la chiliile apropiate.

Cuviosul Teofil este prăznuit la data de 8 iulie, în ziua trecerii sale la cele veșnice. În fiecare an se săvârșește priveghere la Chilia Sfântului Vasile, acolo unde a viețuit și s-a mutat la cele veșnice Sfântul Teofil.