Sfântul Petru ne-a lăsat o pildă vie, despre cea mai importantă condiție la care trebuie să răspundem, când dorim să ne întoarcem, după căderea în păcat, iarăși la Dumnezeu. Aceasta este credința în dumnezeiasca milostivire, care izgonește orice deznădejde. Dumnezeu este dragoste. Oricât ar fi de greu păcatul nostru El ni-l va ierta, ajunge doar să ne căim din inimă. Chiar dacă ar fi înalte ca și munții păcatele noastre, ele vor fi înecate în oceanul milostivirii dumnezeiești. Cel care însă deznădăjduiește, acela este pierdut. Deznădejdea este biruința diavolului. Așadar, să ne păzim mai ales de deznădejde, pentru că, făcând astfel, nimeni nu poate să ne mai mântuiască.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, pp. 65-66)