Însă de mă va întreba cineva: Ce să fac? Cum să dobândesc acest Har, şi în ce chip pot să mă învrednicesc de el? Iată, eu mă silesc, şi când cred, că am dobândit smerenie, văd că în mijlocul minţii mele se învârtesc gânduri potrivnice smereniei. Şi de aceea cad în deznădejde. „Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său şi slugii să fie ca Stăpânul său” (Mat. 10, 25).

Priveşte spre Cel ce ne-a dat poruncă smerenia. Căci El a zis: „Vine stăpânitorul lumii acesteia şi întru Mine nu va găsi nimic” (Ioan 14, 30). Vezi acum, că prin desăvârşirea tuturor virtuţilor, este cu putinţă să dobândeşti smerenia. Să urmăm cu râvnă pe Cel ce a poruncit asa: „Vulpile au viziuni şi păsările cerului au cuiburi, Fiul Omului, n-are unde să-şi plece capul” (Mat. 8, 20). Şi doar a Lui e slava tuturor, celor ce s-au desăvârşit şi s-au sfinţit, şi deplini s-au făcut în toate neamurile, acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 102)