Apără-ţi credinţa ta, frate sârb. Dacă credinţa ta te apără de toate relele acestui veac, apără-ţi şi tu credinţa ta.

Plugul te apără de foame, o, ţăranule; trebuie să fii sigur că şi tu îl aperi de rugină. Altminteri vei suferi de foame.

Focul te apără de foame, o, fierarule; îngrijeşte-te ca şi tu să-l aperi de umezeală şi de scrum. Altminteri vei suferi de foame.

Tot astfel precum ţăranul îşi apără plugul de rugină, astfel încât plugul să-l poată apăra de foame şi întocmai precum fierarul îşi apără focul de ume­zeală, pentru ca focul să-l poată apăra de foame, la fel şi tu trebuie să-ţi aperi credinţa de vânturile cele viclene, ca şi credinţa să-ţi poată apăra viaţa, puterea şi bucuria.

Ţesătoarea îşi păzeşte pânza de pe războiul de ţesut cu grijă, astfel încât aceasta să rămână într-o stare bună. Deoarece doar cu o pânză bună poate ţesătoarea să-şi facă haine pentru ea şi copiii ei.

Gospodina are grijă ca făina să nu i se umezească, ci să poată fi ţinută în bune condiţii spre a fi mâncată. Aşa cum ea o împrăştie şi o trece prin sită cu mare grijă pentru a face o pâine sănătoasă pentru ea şi copiii ei, tot astfel şi tu trebuie să-ţi păzeşti credinţa ortodoxă şi s-o cureţi şi să cerni orice fel de necurăţii dintr-însa, sora mea sârboaică. Fiindcă numai pâinea curată şi sănătoasă hrăneşte sufletul şi-l însănătoşeşte, sora mea sârboaică, sufletul tău şi sufletele dragilor tăi copii, soră sârboaică.

Privighetoarea îşi păzeşte gâtul cât se poate de bine pentru a scoate triluri care să-i încânte inima ei şi a celor care-i ascultă cântecul. Fiindcă de toate câte îi sunt dăunătoare şi stricăcioase gâtului ei, ea se fereşte, păzindu-şi gâtul cu mare grijă.

Păunul îşi păzeşte penele; el le poartă de grijă cu mare atenţie şi îşi păzeşte veşmântul ţesut în aur. Pentru el aceasta înseamnă chiar înfăţişarea lui, iar pentru cei ce îl privesc este o bucurie. El se păzeşte ca nu cumva cineva să-i smulgă penele sau ca nu cumva ceva anume să i le murdărească. El îşi înalţă capul pe gâtul său înalt, ca o santinelă aflată într-un turn de pază şi se întoarce într-o parte sau alta spre pază, ca nu cumva cineva să-i smulgă penele sau să i le murdărească.

Întocmai precum privighetoarea îşi păzeşte gâtul, izvor de bucurie pentru sine şi alţii, tot astfel să-ţi păzeşti şi tu credinţa, copilul meu de aur sârb. Fiindcă credinţa ta este izvorul bucuriei tale - profundul, nesecatul izvor de bucurie pentru tine şi pentru toţi cei din jurul tău care te iubesc.

Şi întocmai precum păunul îşi apără penajul său splendid, mândria şi avuţia, la fel să-ţi păzeşti şi tu credinţa, copilul meu de aur sârb. Deoarece credinţa ta îţi este sfântă podoabă, mândria şi avuţia sufletului tău.

Văzut-aţi vreo privighetoare fără de glas? La ce mai este ea oare bună? Cine o mai aude? Cine o mai caută? Cine o mai socoteşte pe aceasta mai vrednică decât o biată vrăbiuţă? Glasul privighetoarei o face vrednică de ceva anume. Glasul ei îi conferă o mare valoare, făcând-o să fie iubită şi preţuită.

Şi aţi văzut oare un păun cu penele smulse, lipsit de toată slava şi frumuseţea sa? N-ar râde toţi oamenii de el, în loc să se minuneze de înfăţişarea lui? Nu l-ar socoti o monstruozitate şi o anomalie, fără mantia sa ţesută din aur cu care Creatorul l-a împodobit şi l-a înălţat la treapta de împărat al păsărilor celor cu pene?

O, copilul meu de aur sârb, vrednicia şi avuţia ta le descoperi doar în credinţă. Dacă vreodată, ferească Dumnezeu, unele persoane rău intenţionate ţi-ar scoate credinţa din suflet, ai ajunge mai nevrednic decât o privighetoare redusă la tăcere şi mai înspăimântător decât un păun lipsit de pene. 

Prin urmare, păzeşte-ţi şi apără-ţi credinţa, ca şi ea să te apere pe tine. Credinţa este izvorul tău de viaţă, credinţa îţi este hrana. Ea este veşmântul sufletului tău. Ea îţi este sănătate, îţi este cânt şi bucurie şi negrăită încântare. Credinţa îţi este avuţia şi valoarea fiinţei tale. Credinţa este flacăra Dumnezeirii din tine, fratele meu sârb. (Sf. Nicolae Velimirovici)

(Sf. Nicolae Velimirovici și Sf. Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 20-23)