Și Iov era drept, având întreagă dreptatea omenească, el nu se depărta de un rău pentru a sluji altui rău. La fel şi noi numim o cumpănă dreaptă, când ambele braţe ale ei sunt egale. Nu când am cântări aur ar fi dreaptă şi când am cântări plumb nu ar mai fi dreaptă, ci este dreaptă când rămâne egală în toate materiile. Şi iarăşi măsură dreaptă numim pe cea totdeauna egală. La fel şi Iov era drept, fiind totdeauna drept, în toate împrejurările vieţii egal. Căci nu a păzit cumpăna dreaptă numai în privinţa avuţiilor, ci nu a întrecut cu nimic măsura nici în celelalte lucruri. Nici nu ar putea cineva spune că iubea egalitatea numai în privinţa avuţiilor, dar întrecea măsura în relaţie cu aproapele şi în vorbirea cu el, fiind arogant şi îngâmfat. Căci avea multă grijă să se păzească de aceasta. De aceea şi spune: „Dacă aş fi dispreţuit dreptul slujitorului sau al slujnicei mele în judecăţile lor cu mine... sau cum m-am născut eu, oare nu s-au născut şi ei?". Aşadar, şi aroganţa şi mândria sunt o mare nedreptate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 27)