Privește la nebunia profeţilor şi a sfinţilor. Unii sfinţi au trăit în sălbăticie sau în vârful stâlpilor ani întregi, până la moarte. Unii au stat împotriva regilor şi a mai-marilor lumii. Moise a fost îndeajuns de nebun să-l sfideze în mod repetat pe Faraon. Unii profeţi au stat goi înaintea mulţimilor, nădăjduind să trezească în ele conştiinţa sărăciei lor spirituale. Există o întreagă categorie de sfinţi cunoscută sub numele de „nebuni pentru Hristos”. Sfântul Simeon, „cel ce o făcea pe-a prostul”, ţopăia, dansa şi compunea cântece ciudate pentru a dezvălui adevărul oamenilor. Filmul rusesc Ostrov este un exemplu foarte grăitor al sfintei nebunii şi al frumuseţii rugăciunii răscumpărătoare. Acesta nu este un comportament normal!

Atunci când medităm la Hristos cel Răstignit, descoperim cea mai cumplită nebunie dintre toate. Imaginează-ţi cel mai inocent om care a păşit vreodată pe acest pământ purtând Crucea păcatelor omenirii şi, ca Dumnezeu, nimicind moartea prin moarte. Imaginează-ţi cum a stat El gol înaintea unei mulţimi batjocoritoare. Poţi să-ţi imaginezi adâncimea iubirii pe care o va fi avut El pentru a pătimi Răstignirea? Este cu putinţă să înţelegi caracterul sfidător al iubirii Sale, căci El a fost Cel care a strigat: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”. El „privea în abis” pentru întreaga omenire. O nebunie limpede, la o scară cosmică!

Artistul învaţă de la Hristos nebunia iubirii: până unde va merge Dumnezeirea, pentru a ne face una cu Ea. În ochii lumii, iubirea lui Dumnezeu este cea mai înaltă formă de nebunie. Scriptura spune: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16); aceasta înseamnă că, într-un anumit chip tainic şi sfânt, Dumnezeu este nebun! Nu în sensul că are probleme psihice, ci că iubirea Sa trece dincolo de hotarele convenţiilor şi decenţei omeneşti, atingând inima arzândă a veşniciei. A iubi aşa cum a iubit Hristos este nebunie pentru lume. Lumea propovăduieşte că libertatea este a te iubi pe tine mai presus de orice. Smerenia lui Dumnezeu este nebunie pentru lume. Monahii din Muntele Athos sunt nebuni. Slavă Domnului pentru rugăciunile lor! Sfântul Ioan Scărarul a scris în Scara dumnezeiescului urcuş că iubirea „nu cade şi nici nu se opreşte în alergarea sa, iar celui pătruns de sfânta nebunie nu-i dă nicio clipă de odihnă”. Artiştii care doresc să creeze întru Duhul sunt chemaţi să se întâlnească cu Izvorul originalităţii lor. În inima lui Hristos există un adânc de compasiune care trece dincolo de mijloacele temporale ale meşteşugului artistic – o voce care strigă în pustia sufletului tău! Este o nebunie sfântă. Adevăratul Artist este Duhul Sfânt. El este Poetul cel Veşnic, Stăpânul poveştii, Creatorul luminii şi al mişcării şi Domnul vieţii. 

(Jonathan Jackson, Taina artei. A deveni artist după chipul lui Dumnezeu, Traducere: Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 46-48)