Ne iscodim unii altora păcatele, nu ca să le plângem, ci ca să le bârfim; nu ca să ne vindecăm, ci ca să ne rănim și mai mult și ca să ne acoperim păcatele noastre cu păcatele semenilor noștri.

Nu purtările semenilor noștri ne fac să-i socotim răi sau buni, ci dușmănia sau prietenia. Ce lăudăm azi, bârfim mâine; iar cele înfierate de alții sunt admirate de noi. Cu ușurință îngăduim totul unei vieți păcătoase. Așa de mărinimoși suntem cu păcatul!

(Sfântul Grigorie de Nazianz, Despre preoție, LXXX, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 2007, p. 282-283)