Se spune că într-o comunicare, aproximativ 60% din timp ascultăm. Dar reţinem puţin, maximum 25% din ceea ce auzim. Ascultarea este în principal un proces de extracţie. Extragem sens din sunetele pe care le auzim. Ştiaţi că există specialişti în sunete? Unul dintre aceştia, poate cel mai cunoscut în domeniu, Julian Treasure, preşedintele Sound Agency, spunea că sunetele ne situează în timp şi spaţiu. Dacă închidem ochii într-o cameră, ştim cât de mare este camera datorită reverberaţiei, pentru că sunetul se reflectă pe toate suprafeţele. Şi putem şti chiar câţi oameni sunt în jurul nostru datorită microzgomotelor auzite. Sunetul ne poziţionează şi în timp pentru că sunetul conţine ideea de timp în el.

Nu mai ascultăm pentru că nu ne mai interesează

De ce totuşi nu ascultăm, deşi putem obţine atâtea informaţii? Pentru că acum există posibilitatea de înregistrare a ceea ce se aude, prin scris, video, înregistrare audio, necesitatea de a fi atenţi a scăzut foarte mult. În plus, lumea de azi este foarte zgomotoasă şi de multe ori este obositor să mai asculţi cu adevărat. Nu mai avem răbdare. Suntem desensibilizaţi, deci ne atrage atenţia doar ceva nou, incitant, tare. Ceva liniştit sau subtil poate trece cu uşurinţă neobservat. Nu mai ascultăm pentru că nu ne mai interesează. Trăim în mintea noastră, ascultând radioul de gânduri. Asistăm la un soi de “dialog al surzilor“, în care toată lumea vorbeşte şi nimeni nu aude/ascultă pe nimeni şi nimic . La un moment dat, omul nu se mai aude nici măcar pe sine însuşi.

Julian Treasure a propus cinci exerciţii pentru a ne stimula  posibilităţile de ascultare şi pentru că modul lui de exprimare e foarte elocvent şi expresiv, am să redau exact cuvintele autorului. 

„Primul exerciţiu este liniştea. Doar trei minute de linişte pe zi reprezintă un exerciţiu minunat pentru a vă reseta, recalibra urechile pentru a putea auzi din nou liniştea. Dacă nu găsiţi un loc unde nu se aude nimic, mergeţi într-unul liniştit, este în regulă.

Al doilea exerciţiu este mixerul, adică ascultarea chiar într-un zgomot intens şi deranjant. Chiar dacă vă aflaţi într-un mediu zgomotos, şi petrecem cu toţii mult timp în astfel de locuri, când sunteţi într-o cafenea ascultaţi câte canale de sunete puteţi auzi. Câte canale individuale ascult în acel amestec? Puteţi face asta şi într-un loc liniştit, pe un lac. Câte păsări aud? Unde sunt ele? De unde se aud acele valuri? Este un exerciţiu minunat pentru îmbunătăţirea capacităţii de ascultare.

Ne putem schimba unghiurile de ascultare pentru a se potrivi cu ce ascultăm

Al treilea exerciţiu presupune să savuraţi sunetele. Presupune să vă bucuraţi de sunetele obişnuite. Încercaţi râşniţa de cafea. Sunetele obişnuite sunt interesante dacă asculţi atent. Corul ascuns, aşa îl numesc. Este în jurul nostru tot timpul.

Următorul exerciţiu este probabil cel mai important dintre toate, dacă ignoraţi câte un sunet pe rând. Este vorba despre unghiurile de ascultare - ideea este că îţi poţi schimba unghiurile de ascultare pentru a se potrivi cu ce asculţi tu. Filtrele de ascultare fac trecerea de la sunetul de ansamblu la ceea ce ascultăm cu atenţie.

Şi, în sfârşit, un acronim. Îl puteţi folosi în ascultare, în comunicare. Dacă vă aflaţi în oricare din aceste roluri - aşa cum cred că vă aflaţi toţi, cei care ascultaţi această prezentare -, acronimul este RASA, care este un cuvânt din sanscrită şi înseamnă miez sau esenţă. Acronimul vine de la «Primeşte» (Receive), adică fii atent la ce spune persoana respectivă: «Apreciază», rosteşti lucruri precum «hmm», «oh», «ok»; «Recapitulează» (Summarize), «deci» este foarte important când comunicaţi; şi «Întreabă» (Ask), pune întrebări după aceea.”

Importanţa ascultării în relaţia de ajutor este descrisă de toate şcolile de psihologie şi cele pastorale. Ea constituie fundaţia pe care se bazează ajutorul psihologic. Când cineva se simte ascultat, de fapt se simte valoros în ochii interlocutorului, înţeles şi acceptat aşa cum este, fără să se mai vadă nevoit la efortul de modificare pozitivă a imaginii personale.