În cartea Sfântului Grigore Dialogul se spune despre un boier mare din Roma, care avea un singur copil. Din multa dragoste ce o avea către el, nu se îndura ca să-l certe pentru obrăzniciile lui, ci îl răbda aşa, cu neorânduială.

Pe lângă alte năravuri rele, copilul s-a deprins ca să blesteme, fară ca să primească vreo pedeapsă de la nepriceputul lui părinte. Într-o zi, pe când îl ţinea în braţele sale, i-a venit copilului o frică mare şi a strigat: „Ascunde-mă tată, că iată nişte negri vor să mă apuce!”. Aceasta-i zicea copilul despre demonii pe care îi vedea lângă el. Iar în spaima lui cea mare a început iar să blesteme, după cum era obişnuit. Atunci, numaidecât, odată cu blestemul, a îngăduit Dumnezeu ca să fie răpit sufletul lui de către demoni.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere Complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 353)