Noi ne închidem iarăşi în griji nenumărate şi în vorbe lumeşti, în procese şi certuri, la fel ca cei devotaţi vieţii lumeşti. Şi oare ce este vrednic de plâns mai mult decât orice, dacă nu faptul că, îndrăznind să ne purtăm aşa împotriva poruncilor dumnezeieşti şi a făgăduinţelor noastre, noi nu numai că nu conştientizăm ticăloşia noastră dar ne şi lăudăm de parcă am fi dobândit o virtute! Ar trebui ca noi, dimpotrivă, să ne pocăim înaintea înfricoşătorului Judecător şi să ne lepădăm de păcătoşenia noastră iar răul adunat să-l schimbăm în bine pentru ca să ne învrednicim şi noi să auzim ca şi acela care mai înainte a fost cămătar nemilostiv iar apoi a devenit platnic zelos şi iubitor de oameni: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca 19, 9). 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 57)