Asupra smereniei, vrăjmașul nu poate nimic
În rugăciunea cu gândul să fim smeriți, aducându-ne aminte greșelile noastre, zicând: „Doamne, iartă-i vorbele și mie faptele!”. Că asupra smereniei, vrăjmașul nu poate nimic.
Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns, sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea și oricâte rele i-ar face; căci răbdarea răului, iertarea fraților și rugăciunea în ascuns au putere înaintea lui Dumnezeu și, pentru ele, biruie Dumnezeu și întoarce spre bine pe cel ce te amărăște. Iar cu acestea, te-ai făcut pricină de mântuire pentru fratele tău din lume.
În rugăciunea cu gândul să fim smeriți, aducându-ne aminte greșelile noastre, zicând: „Doamne, iartă-i vorbele și mie faptele!”. Că asupra smereniei, vrăjmașul nu poate nimic. Și făcând așa, ori de câte ori întâmplarea o cere – dar și când n-o cere – cu ajutorul lui Dumnezeu, treci cu bine peste prima piedică a potrivnicului, pe care ți-o ridică în cale, prin frații tăi din lume, mai slabi de înger (I Tesaloniceni 5, 14). Cine are darul dragostei, al răbdării și al gândului smerit, în vreme de luptă, poate vedea lucruri minunate, dacă luptă după lege (II Timotei 2, 5), iar legea este dragostea.
(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 7, Editura Credința strămoșească, 2011, pp. 10-11)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro